adevar

Whiskey și adevăr

M-am futut în seara asta. M-am futut în ea de cură. De fapt, am futut-o. Nu-i nimic. Era să îmi fut viața, fără să am habar. Am băut până am reușit să amorțesc așa de mult, încât am ascultat Piesa. Mi-era teamă. Mai mult decât dor.  A fost nevoie de mult whiskey. Mai mult decât ai crede. Mai mult decât aș fi crezut și eu. Parcă nu a mai durut. Nu-i nimic. O să doară mâine. Capul și sufletul. Nici asta nu contează. A mai durut.

Mai știi când stăteam în baie, cu sticla de vin lângă mine, ascultam Piesa și mă priveam în oglindă? Nu am plâns. Aveam tot dreptul. Nu am făcut-o. M-am privit în oglindă și mi le-am spus pe toate. Nedrepte. M-am judecat aspru și mi-am dat sentința. Am fost un judecător orb. Orbit de iubire. Alegerea mea, norocul tău. Pentru că te-am iubit și mi-am spus că numai asta poate aduce vindecarea: iubirea și răbdarea. Nu știam pe atunci nimic, în afară de iubire. Tu nici pe aia nu o știai. Știam. Cu sufletul știam. Și nu mi-a păsat. Am citit eu într-o carte, proastă se pare și mincinoasă, că e îndeajuns să iubești. Și deja ai câștigat. Rahat! Nu-i deloc așa.

Am pierdut. Fără echivoc. Mi-am promis că voi rezista 90 de zile. Și iacătă-mă aici, la masa din bucătărie, amorțită și plină de gânduri sparte, înfipte prin mine, pe care nu reușesc nicicum să le adun.  Iar el, el îmi spune ochi frumoși și că-s minunată. Că-s așa frumoasă. Și fac doi pași în spate. Poate ar trebui să îmi schimb zodia. Se poate? Mi-a devenit atât de necunoscută căldura, încât mă sperii atunci când o simt. Și nu e drept. Îmi cântai: ”Ești ideea de intens/ Căutării mele-i dai un sens”. Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. Goale. Gol. Gol. Și ei îi spuneai: ”O alta nu. Pentru că o alta nu respiră, nu miroase ca tine”. Dacă aș fi știut, aș fi ascuns chitara. Aș fi preferat să trăiesc toată viața fără să cunosc Piesa. Dar acum e iremediabil. Știu. Și o iubesc. Iubesc.

adevar

Și eu nu știu să cânt la chitară. Să acopăr cu vocea mea, vocea ta. În mine. Zbor. Prin munți. Singură. Acum știu. Când o să mor, vreau să mă ardă și să îmi arunce cenușa în munte. Nu-i înșelător. Ca marea. Ești mare.

Fierbe orezul. Totul fierbe. E cald. Înăbușitor. Îmi vine să îmi smulg pielea de pe mine. Fierb. Gânduri. Minciuni. Iluzii.

”Din noi doi va rămâne o poveste”. Cât aș vrea să reinventez timpurile și modurile gramaticii. Să rămână doar infinitivul. Lung. Fără niciun alt verb. Doar absolutul. M-am îmbătat. E bine. Pun întrebările fără urmă de teamă. Nu îmi e teamă de nimic. În whiskey veritas. Adaptăm, nu? Prost. Ți-am mai spus că am fost cei mai proști scenariști, regizori și actori. Adaptările nu pot fi altfel decât banale.

Și bineînțeles că ne întoarcem la Angela. Îți place. Nu te mai preface. Te știu. Pe de rost te știu. Oricâtă tăcere s-ar așterne între noi, mi-am lipit sufletul de al tău și am luat forma ta. Asta e pe vecie. Fapt. Oricât s-ar tăcea. Cu toate că Angela nu prea știe ce spune. Tu meritai. Chiar dacă ai alungat, ai alungat și ultimile stele. Dar are și dreptate. Nici eu nu voi plânge niciodată pentru dragoste. Pentru că, nu e așa, ”nu poți strânge viața toată doar neliniște”. Oare cât am băut de pot asculta Vama Veche de la Vama Veche?  Ochii tăi sprijiniți pe irisul meu. Dansam și ne împleticeam printre pisici. Râdeam.

S-a ars orezul. Nu-i nimic. Mănânc doi cartofi și salată. Pentru că mâine o iau de la capăt. Despre dietă vorbeam. Ce credeai?

 

 

Share This:

2 păreri despre “Whiskey și adevăr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>