ob_ce8413_albero-della-vita-di-gustav-klimt-1905

Vreau acasă

Mi-e dor de acasă. Un acasă cu pereți în culori pastel, pe care să îmi agăț tablourile. Și o bibliotecă în care să îmi așez cu grijă și dragoste fiecare carte. Să o scot din sac, să o răsfoiesc, să îmi amintesc exact când am cumpărat-o și de ce, să o sărut și să o așez frumos, pe raft.

În fiecare dimineața să trag jaluzele și să îmblânzesc lumina puternică, ce intră pe geam, privind iasomia și trandafirul japonez, și rozmarinul și alte plante al căror nume habar nu îl am, dar verzi. Atât de verzi, de să mă doară sufletul de atâta frumusețe. Și vazele pline cu liliac, ori margarete, ori flori de câmp, ori levănțică. Iar dacă plouă, să îmi îmblânzesc doar sufletul cu ele.

Iar din pereți să iasă note muzicale: Chopin, Mozart, Doga, Strauss, Nouvelle Vague, Anna Vissi, care încet, încet, pe măsură ce se mărește pupila, să se împletească în verde și alb și roșu de  boboci, și alte note, ce ies din inima mea.  Și să se facă așa, o simfonie mare, despre fonetica amorului. Și să deschid ochii tare, a bucurie. Să fiu și eu o simfonie despre bucurie și amor de casă și viață.

Sâmbătă să mă trezesc, leneșă, să mă duc în bucătărie, să inspir puternic mirosul de cafea și să mă întorc în cameră în pași de dans. Salsa, și vals, și tango, și blues, și jazz. Să țopăi printre poșete, blugi, rochii și pantofi. Să îmi privesc florile, să le sărut și să le cânt. Să le spun cât le iubesc și ce dor mi-a fost de ele. Și apoi să îmi sărut  tablourile. Ca pe icoane. Sărutul și Copacul vieții, reproduceri minunate după Klimt. Și cel cu pădurea din Alba Iulia.

ob_ce8413_albero-della-vita-di-gustav-klimt-1905

Mi-e dor să freamăt pe la cinci, gândindu-mă că în curând ajung acasă, îmi arunc pantofii și poșeta cât colo, să dau drumul la muzică și să scriu. Să scriu. Să scriu. Fără nicio opreliște. Așa cum respir, să scriu. Și apoi să îmi pun picioarele pe măsuța de cafea și să privesc în lumină paharul plin pe jumătate cu vin, să sorb ca și când ar fi ultimul lucru pe care îl mai pot face în viața asta, să trag cu poftă din țigară și să mă gândesc că, până la urmă, singurătatea e suportabilă.

Să mă întind în patul cu așternuturi albe, cu flori de mac și urși panda și frunze verzi, să bag plapuma între picioare, să îmi pun mâinile sub cap și să mă uit la un talk show. Să mă enervez și să mă ridic în capul oaselor, să întind mâna după țigări, de parcă asta m-ar calma, minciună, îmi place, și să fumez nu una, ci două țigări.

Iar în serile de vară să mă așez în cur, pe balcon, cu un pahar de prosecco în mână, să fie muzică și parfum de tei, iar eu să simt că nimic din tot ce mi se pare greu nu există. Că sunt parte din ceva, nu știu ce, mult mai mare și doar acel ceva contează. Restul, trec și vin.

Și când mă gândesc așa, cu blândețe și duioșie la casa mea, ce sigur mă așteaptă în vreun colț din orașul ăsta pe care îl iubesc cu toți atomii, pot să adorm. Începe să conteze mai puțin că habar nu am cum voi face rost de banii de care am nevoie pentru toate câte stau să vină și se cer plătite. Nici că fostul meu iubit m-a sunat după trei săptămâni de liniște mormântală, doar ca să mă întrebe dacă mai suntem împreună pentru că el a primit oferta de a merge la mare cu altcineva. Și chiar a mers. Nici că nu reușesc nicicum să îmi mai stăvilesc și strunesc calul ăsta sălbatic de viață. Nici că poate, în iulie, nu o să am bani să merg să le văd pe Alice și Raluca, de care îmi e așa de dor.

Și când toate gândurile ăstea mă copleșesc, mă gândesc la casa mea. Pentru că e ca atunci când visez la mare. Îs legănată și bătută în talpă și pe timpan de valuri. Iar pe tâmple mi se strecoară o căldură ce mă învăluiește, încet, încet, până intră în mine. Și-s în siguranță. Nimic rău nu mi se poate întâmpla. Așa-i mereu când îmi locuiesc în suflet. Iar când revin în realitate, rămâne doar așa, o nostalgie și o tristețe blândă, ca o femeie frumoasă, părăsită. Așa, ca tangoul ăsta

Save

Save

Save

Share This:

O părere despre “Vreau acasă

  1. Ești tare faina Ioana , dragă!
    Puține sunt astfel de suflete …și mai ales , greu de înțeles pentru lumea asta care se vrea „îngustă la minte”.

    Te pup

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>