pacate

Vorba maie-mii: păcatele mele

Sunt egoistă. Altruismul este o consecință a educației pe care am primit-o de la părinții mei, oameni buni prin excelență.

Am visuri neîmplinite care mă dor atât de tare uneori, încât mă transform într-o bestie. Și mușc, și sfîșii, și rănesc. Pe mine și tot ce îmi iese în cale.

Înjur atunci când mă enervez și nu țin cont de sentimentele celorlalți. Sunt impulsivă și slobodă la gură.

Dau bani cerșetorilor și nu mă interesează ce poveste se ascunde în spatele mâinilor întinse. Pentru că bunica și unchiul meu au fost cerșetori. Și mi-aș dori ca cineva să le fi dat mâncare și bani atunci când întindeau mâna pe străzi ori prin gări.

Consider că există doar trei categorii de ființe pe pământul ăsta care merită ajutate fără să stăm pe gînduri: bătrânii, copiii și animalele. Ei nu se pot apăra singuri. Restul, să se descurce. Că-s mari și în putere.

Judec oamenii, pun etichete și am prejudecăți. Mă înfurii mult și des, de cele mai multe ori pe mine însămi și mă răzbun pe cei din jurul meu. Cu vorba. Care-i mai grea decât toate.

Nu-s umilă. Dimpotrivă. Sunt orgolioasă și de multe ori nu renunț, chiar și atunci când greșesc.

Sunt mediocră și accept cu greu asta. Probabil și de aici furia exacerbată. Sau poate pentru că mă simt neîmplinită? Nu știu. Dar încerc să aflu.

pacate

Sunt delăsătoare și incosecventă. Fac promisiuni pe care nu le respect. Așa am rănit mulți oameni. Și o să mai rănesc. Cel mai mult pe mine.

Mint, înșel, seduc, atunci când vreau să obțin ceva. Sunt nesigură, temătoare, vulnerabilă, plină de cicatrici și răni pe care nu reușesc să le vindec. Mă complac în situații și stări execrabile, pentru că e mult mai ușor așa. Până când mă înfurii și ies din ele, cu capul și toată viteza înainte, și atunci, de cele mai multe ori, mă lovesc de văd stele verzi.

Uneori am impresia că sunt cel mai păcătos om din lume. Mă uit în oglindă și îmi vine să dau cu piatra. Cum să nu o facă alții? Dar parcă mă doare mai tare când o fac ei. Iar când o fac, mă apăr. Ca animalele.

Mă învinovățesc des și am impresia că nu merit nimic din ce-i bun. Atunci îmi e ciudă pe mine și încep să mă pedepsesc: beau exagerat, mănânc compulsiv, ascult muzică tristă, să mă doară de să mă piș pe mine, îmi amintesc de toți oamenii pe care i-am rănit. Și îmi pare rău. Și îmi pare bine că îmi pare rău, pentru că doare.

Oamenii mă obosesc din ce în ce mai mult. Așa că îi alung. Au mai rămas cât să număr pe degete. De la mână. Una singură.

Și sunt sigură că, pe lângă toate astea, mulți dintre voi o să îmi mai puneți în cârcă una alta. Nu-i bai. Dacă le simt ale mele, le salt pe spinare și mi le duc. Până la urmă, încerc să îmi trăiesc viața cum știu și pot mai bine, lovindu-mă, zilnic, de mine.

V-am spus niște rele. Printre ele sunt și multe bune. Om sunt, ce dracu`? Nu le-am adunat eu pe toate. Sunt împărțite. Fiecare cât poate duce.

Apropo, că tot veni vorba, vouă cum vă mai stă spinarea?

 

Share This:

5 păreri despre “Vorba maie-mii: păcatele mele

  1. Spinarea mi e incovoiata.De griji,varsta si,normal,pacate.Dar(pentru ca mereu v a exista un „dar”)…De ce considerati ca animalele nu se pot apara singure? Au un instinct al supravietuirii mult mai bine dezvoltat ca al oamenilor,nu acorda incredere decat in rare ocazii.Sau era vorba DOAR de caini? Haideti,fiti sincera! Nu va vad interactionand cu vacile,caii sau gainile.Pisicile sigur va sunt nesuferite,elefantii si rinocerii sunt mult prea departe,deci…? Considerati cainii niste animale fara aparare? Astept cu interes sa dezvoltati subiectul.
    Va multumesc pentru ceea ce scrieti!

    1. De ce spuneti ca pisicile imi sunt nesuferite? De unde stiti dvs asa ceva? Iar omul a demonstrat ca poate decima animalele fara niciun alt motiv in afara de acela al… nici nu stiu… rautate, bani, placere.

  2. Ioană , imi eşti aşa de dragă , că dacă aş fi bărbat nu m-aş da dus de lîngă uşa ta…
    atît mă doare cînd citesc , atît iubesc cînd iubeşti….
    mi-am luat o pisă de curînd …şi o voi iubi acum mai mult ( de parcă ar fi posibil…) pentru că şi tu iubeşti sufleţelele astea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>