bine

Voi fi bine

Mi-am luat valiza, ghiozdanul, poșeta și am plecat. Nu rămân niciodată în locurile unde nu sunt bine. Nu îmi pot face asta. Așa am hotărât. Să persist doar în ceea ce îmi face bine. Eu nu sunt durerea mea, așa cum am crezut mulți ani.

Până am așteptat taxiul, am plâns. Am plâns exact așa cum fac orice în viața mea: din tot sufletul. De m-am zguduit. Aveam de ce să plâng. Mă durea. Dar nu iremediabil. De atunci, din noaptea aia, știu că nimic în viața asta nu e iremediabil și atât de greu încât să nu îl poți duce. Și nimic, dar absolut nimic nu e doar așa cum ni se pare. Există un bine în tot. Trebuie doar să ne reașezăm, ca să îl putem vedea. Așa că, îți spuneam, mă durea, plângeam, însă știind că că mă voi bucura din nou, la un moment dat. După ce îmi voi fi plâns visurile și dorințele neîmplinite și iubirea neîmpărtășită.

Știam sigur unde mă voi duce ca să îmi iau un pic de forță din mine, să pot pleca apoi la gară, să urc în tren, să citesc și să ascult muzică, să ajung acasă. Să ajung la mine. În siguranță.

Nu îmi reproșez absolut nimic. Am luptat pentru ceea ce mi-am dorit. Dar știu că trebuie să renunț, ca să merg mai departe. Așa am făcut mereu. Am luptat, iar când mi-am dat seama că îmi e rău, am renunțat și mi-am văzut de viața mea. O perioadă poate m-am târât, am mers mai aproape de ziduri și fără tocuri, fiind într-un dezechilibru fin. Da, da. Fin. Și temporar. Pentru că știu să mă centrez. Să mă înfig puternic în mine. Doar că după un asemenea uragan, care a dezordonat totul în mine, am nevoie de un pic de timp să mă rearanjez pe dinăuntru. Să fie ordine și liniște acolo unde contează: înăuntru.

bine

Știu. Soluția nu e lupta. Știu că totul vine la mine dacă-i întru binele meu. Dar tiparele dobândite în mulți ani nu le poți schimba de la o zi la alta. Așa că îmi dau timp. Am răbdare cu mine. Știu că-s pe calea cea bună. Dar trebuie să merg în ritmul meu. Oricât ar dura. Pentru că timpul, așa cum îl definim noi, nu există.

E bine că a fost așa. Acum știu mai multe. Despre mine, adică despre toată lumea. Și știu că nu-s vinovată de nimic. Am trăit așa cum știam mai bine. Dar mi-am dat seama că ceea ce știam mai bine nu e binele meu. Îl descopăr. Așa. Cad, mă frâng, mă ridic, mă aflu, mă apropii tot mai mult de mine. Pentru că ăsta e rostul pe care l-am ales: ca tot ce mi se întâmplă să mă aducă mai aproape de mine.  Pentru că tot ce mi se întâmplă sunt eu, pe alocuri cea care nu mă cunosc încă.

Așa că voi fi bine. Mai bine decât înainte să te cunosc. Te rog un singur lucru: ai grijă de flori.

Acum vreau să te uit o perioadă. Până când voi fi îndeajuns de puternică să îmi reamintesc de tine.

 

Share This:

9 păreri despre “Voi fi bine

    1. Păi când o să citești mai mult, o să îți dai seama că, de fapt, viața mea e un sanatoriu de recuperare, pe care nu mă lasă inimă să îl părăsesc, făcându-mă bine :) Că deja sunt acasă, în el. Și dacă plec, io unde mă duc? Glumesc. Știu unde mă duc. În viață. Dar acum îmi fac curaj să îl părăsesc. După cei ai locuit 33 de ani într-un loc, ruperea necesită un pic de timp :)

  1. Sa nu imi spui ca evorba de baiatul care te-a gasit stiindu-ti doar numele alaturi de care ai mers desculta intr-o plimbare prin….Sibiu (parca) …. nu..nu …..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>