pietricele

Vânătoare de pietricele

Hai, dă-mi mână și să jucăm șotron. Se poate și în doi. De fapt, șotronul doar în doi se joacă. Dar ei au uitat asta.

Hai să aruncăm pietricele atât de sus încât să rămână suspendate în cer. Să îmi dai mâna și să ne ridicăm, în joacă întâi, apoi sus, tot mai sus până vom uita că am plecat să le căutăm.

pietricele

Din când în când, mai mereu, să mă pup…, pardon, săruți, pentru că ne vom fi jucat de atâta timp încât ne vom fi făcut mari. Dar noi vom fi uitat de mult asta.

Și uneori îți voi spune: ”Suntem așa de sus. Prea sus?” ”Niciodată. Hai, hai să îți arăt”. Îmi vei săruta mâna. Vom clipi. Suntem bătrâni. Dar am uitat și asta.  Suntem la vănătoare. Pentru că noi știm: doar cei care vânează pietricele sunt nemuritori.

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>