lansare ok

Vă mulțumesc

Habar nu am ce mi se întâmplă. Sunt într-un vârtej și nu mă dezmeticesc. Voi îmi trimiteți mesaje, mă iubiți, îmi mulțumiți, mă vreți, îmi vreți cartea și nu înțeleg nimic.

De aproape 33 de ani eu știu că nu contez. Că nimic din ceea ce fac nu e important. Că ceea ce spun ori gândesc nu ar avea vreun rost. Asta nu m-a oprit să le fac: să scriu, să spun, să construiesc lumi în mintea mea și uneori frânturi de lumi în jurul meu. Eu sunt Ioana, care stă în chirie, la etajul trei al unui bloc dintr-o zonă frumoasă, cu mierle care cântă dimineața, cireși și tei ce explodează cu parfum și culoare, într-un apartament cu două camere, mult prea mare și gol, care nu îmi e acasă. Nu mai știu ce înseamnă să fii acasă. Și asta e o alegere. Pentru că acum vreau să plec. Și să revin. Și iar să plec. Dintr-un punct fix. Am nevoie de repere. Iar apartamentul ăla e unul dintre ele.

lansare ok

Nu-s beată de fericire. Nu-s nici entuziasmată. Plâng mult în ultimul timp, pentru că e așa de multă emoție, încât nu o pot ține pe toată în mine. Datorită vouă. Voi, cu iubirea voastră, cu toate cuvintele ălea frumoase, mult prea frumoase, pe care mi le trimiteți în fiecare zi, pozele cu cartea, ba prin tren, ba pe acasă, ba prin cafenele. Mă vreți și mă luați peste tot cu voi. Și asta mă face să plâng. Pe stradă, la birou, în casă, în bar. Oriunde îmi vine. Nu știam că oamenii pot să iubească atât, necondiționat. Oameni cărora nu le oferi nimic. Sau poate da. Voi spuneți că vă dau mult. Eu cred că nu fac decât ceea ce simt. Mă trăiesc și vă povestesc cum fac asta. Și, probabil, asta vă ajută să vă simțiți mai puțin singuri. Mai înțeleși. Mai ”normali”. Nu! Normali în niciun caz. Să nu vă doriți asta. Niciodată. Fiți deosebiți. Fiți altfel. Fiți exact așa cum vă doriți. Dar niciodată gri. Fiți culori puternice, pastel sau reci. Nu contează. Dar faceți notă discordantă cu griul din jur. Ia uite, iar mă erijez într-un profesor. De parcă eu aș ști ceva. Dar eu așa trăiesc. Și e bine, chiar când e rău. Pentru că sunt eu. Nu mă mai caut. Nu rătăcesc fără rost, înnebunită, în căutarea a ceva. Pe mine mă căutam. Fugind de mine. Cum să mă găsesc?

În seara lansării din București, ați venit la mine și mi-ați mulțumit. Vă rog, nu îmi mai mulțumiți. Eu nu fac decât să trăiesc așa cum îmi cere sufletul. Eu vă mulțumesc vouă. Pentru că îmi citiți sufletul și aveți grijă de el. Și ați venit să mă vedeți. Să îmi vorbiți. Să îmi spuneți că mă iubiți, că vă sunt dragă. Și mi-ați umplut viața. Nu e vorba de vânzări, așa cum au insinuat unii. Departe. E vorba de voi, care mă vreți pe mine exact așa cum sunt: meschină, egoistă, prea plină, iubitoare, crudă, blândă, labilă, egoistă, frustrată, nehotărâtă, cu răni și cicatrici, luminoasă și veselă uneori. Vedeți? De aia e bine să te arăți oamenilor așa cum ești. De abia atunci vei vedea cine te iubește cu adevărat. De abia atunci vei putea plânge pentru că vine înspre tine prea multă iubire și sufletul tău nu știu cum să o înghesuiască pe toată în el. Ai vrea să îl lărgești, și lărgești, până intră toată în el. Și pe când te chinuiești tu mai abitir, îți dai seama că ea s-a strecurat deja și stă cuminte, toată-toată, exact în inima ta.

Pe toți vă am în suflet. Și vă mulțumesc. Și vă îmbrățișez. Și îmi sunteți dragi. Pe rând și toți deodată. Abia aștept să ne revedem.

Share This:

7 păreri despre “Vă mulțumesc

  1. Nu esti fericita. Cu cat ai mai multi oameni in jur cu atat te simti mai singura. Cantitatea dilueaza pana ajungi sa nu mai simti gustul adevaratei prietenii. In spatele la ce scrii sunt strigate de ajutor catre acel cineva care ar putea sa te extraga din labirintul mintii tale. Alergi fara sa-ti amintesti ce te-a speriat, calcand apasat, cu talpile-ti goale, pe pamantul sterp si rece. Ti se intampla des ca gandurile care-ti coplesesc existenta sa se intinda ca o iedera neingrijita pe un zid parasit, in refuzul lor constant de a-si depasi statutul de ganduri nerostite. In disperarea ta, alergi cu pumnii stransi, in care cineva ti-a strecurat seminte de cuvinte, iar in goana ta te incapatanezi sa faci risipa de viata in orice ochi de noroi ce-ti apare in fata.

    1. Foarte putine persoane sunt cu adevarat fericite, chiar daca multe afirma acest lucru. Eu tind sa cred ca nici nu ar putea exista o persoana pe deplin fericita intr-o societate atat de complexa in care traim. Nu am nici o competenta in psihologie, dar cred ca ajuta mult psihicul individual atunci cand comunici altora, prin orice mijloace, acele tipuri de trairi interioare initial catalogate ca „ganduri nerostite”. Eu nu cred ca face risipa de viata, ci doar a gasit o modalitate extrem de inteligenta de a-si exploata capacitatea de a stapani magia cuvintelor in asa fel incat sa isi castige existenta prin simpla existenta.
      E ceva banal sa ai probleme si idealuri inca neimplinite. Dupa cum ai scris pari a avea ceva cunoastiine in psihologie, sau sa vorbesti din experienta fiind astfel un concurent de piata si atunci e explicabil. In primul caz, un psiholog bun ar trebui sa arate calea spre lumina si nu doar sa evidentieze aparentele probleme deja existente. Recent am gasit o idee foarte interesanta ce spune ca atunci cand crezi cu adevarat ca un lucru e pozitiv, mintea ta va gasi toate caile sa iti demonstreze acest lucru, si invers deasemeni. Pentru mine asta e ideea dupa care ar putea fiecare sa isi cladeasca intreaga viata, atunci cand ai o problema, crede ca o vei sfarsi cu succes si mai mult ca sigur creierul iti va genera o cale in acest sens.
      Astea sunt doar parerile unei simple persoane din cele 6-7 miliarde cate exista momentan, daca nu rezoneaza nimeni cu mine nu ar trebui sa aibe nici un impact major asupra nimanui. Eram doar plictisit si am decis sa ma joc putin cu vorbele.

    1. Salut, Marius. Cartea o poți comanda online. Dacă mergi pe pagina blogului, în partea dreaptă o să vezi coperta cărții. Dă click acolo. Din 1 în 5 iunie o să fiu la Bookfest, așa că ne putem vedea :)

  2. Tu sa ne multumesti noua ?
    Nu crezi ca ar trebui sa fie invers ?
    Esti O Femeie cu bunele si relelel ei . Ai sentimente , trairi , caderi si ridicari.
    Le impartasesti pe toate cu noi. E nevoie de CURAJ pentru asemenea lucru.
    Nu multi isi pun sufletul pe tava. „Luati si hraniti-va cu el!”
    De aceea ai atat de mult auditoriu si te apreciaza lumea. Nu stiu , uneori vad in ceea ce scrii o farama de inocenta. Inocenta Ce multora le este atrofiata pina la inexistenta.
    Se spune mai repede adevarul daca esti in spatele unui nickname.
    Tu o faci fara masca ! Nu crezi ca meriti apreciata ?

    Succes cu cartea. Ne anunti cand va fi si in format epub , mobi sau pdf. Nu de alta dar Kindel-ul meu asteapta carti Romanesti in format electronic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>