12065679_541526019338810_2732338807268349824_n

Unde pu*a mea ești, Doamne?

”Îmi e frică. Îmi e frică pentru că și luna viitoare voi rămâne fără bani. Nici nu am luat salariu și deja e dus. Nu știu ce o să mă fac. Știu că vrei să mă ajuți. Dar nu vreau asta. Nu mai vreau. Pula mea. Am 32 de ani. E cazul să mă descurc. Habar nu am cum. Nu îți scriu pentru că vreau să mă ajuți. Dar trebuie să urlu frica asta pentru că mă îneacă. Mă sufocă.” Foame. Iar foame? Câtă foame? Ălea își iau salată cu 20 de lei și nu știu ce extra dressing, cre`că gorgonzola. Știu ce gust are. Închid ochii și îmi amintesc. Ultimii bani i-am dat pe carte. Mi-e foame de înnebunesc. Citesc. Citesc. Citesc. Să pot scrie. ”Ca să poți scrie, trebuie să citești tot ce îți pică în mână. Tot. Nu faci selecție”. Să nu pot scrie. Foame. Să nu pot scrie. Mai bine foame. Să nu pot scrie e moarte. De foame nu mor. De fără iubire da, pot muri.

Respir. Cum m-a învățat antrenoarea. Închide gura. Închideeee guuuuraaaa. Nările deschise. Tare. Pula mea, în viață-i nu ca în sală. Înțelegi? În viață, când ți-e foame, te doare-n pulă că ai abdomenul plat și curu` bombat. Vrei să se umfle burta, să se lase curu, numai să nu îți mai fie foame.

1, 2, 3, 4, 5, 6 hai, încă două și e gata. 4, 3, 2 ultima, trage tare, ultima. Poți. Aici, în viață, nu știi câte mai ai. Și deja nu mai poți. Stai în poziție, tremuri, te doare de te caci pe tine, ai vrea să renunți, dar nu ai voie. Nu ai voie să renunți, auzi? Nu ai voie! O trece. Credința. Dar cum să crezi? În ce să crezi? Ce-i Dumnezeu? Nu-i ce spun ei. Toate clișeele ălea. Fornăielile și prostiile lor. Nu. Nu. Sub nicio formă. Ce-i? Unde-i? În rost? În sens? Unde-i sensul? Acolo, la Sâmbăta de Sus, în dimineața aia, cu munții în ochi, acoperiți de zăpadă. Frig și liniște. Frig cald și tăcere. Doar zăpada vorbea. În ochi îmi vorbea. M-am umplut de zăpadă și munți atât de îndepărtăți, că oricine ar fi spus că nu am cum să îi ating. Dar eu îi simțeam în mine. Și am plâns. Așa de tare m-a durut frumusețea aia, că am plâns. Era prea mult. Prea plin.

Sau după-masa aia blândă, de vară, când stăteam cu genunchii sub mine, în poieniță, și Abilă ungea pâinea cu untură și îmi spunea că ea nu mai are dinți pentru măr? Iar eu îl rupeai în bucăți micuțe și i le întindeam? Cu mână mică bucățele mici. Frumusețe și liniște? Asta-i Dumnezeu?

12065679_541526019338810_2732338807268349824_n

Nu știu. Dar știu că trebuie să fie un rost. În toată viața asta de căcat trebuie să existe un rost. Sunt mică. Intuiesc că-s mică într-un mare. Mare de nu-l pot imagina. Asta-i? Că nu-l pot imagina? Nu-i viață. Nu-i viața mea, asta pe care o simt curgând prin mine, după ce a țâșnit mizeria aia. Gâââl. Gââââl. Ca noroiul. Viața mea-i prea puțin. Iar ce simt eu e prea plin.  Dar nu știiiiiiiu!!! Nu știu cum să știu!!! Și vreau să știu. Lasă-mă, în pula mea, să știu. Că o iau razna. Mă arde de înnebunesc.

Am visat că eram în râu. Curat. Limpede. Și mă chinuiam să ajung la mal. Am atins pietrele. Îmi răneau picioarele. Alunecam printre ele. Erau mari. Mă loveam. Am căzut în genunchi, dar nu am renunțat. M-am cățărat și am ajuns pe mal, pe pământ tare. Nu sub picioare, în gură l-am simțit. Dar reușisem, în sfârșit. În vis, mereu reușesc. Mereu ajung la mal, până la urmă. La dracu`. A fost doar un vis. Shit. Shit. Shit. Sunt în curent. Ce puternic e! Mă înec. Mă înec. Ce pula mea? Nu pot să urlu. Avea dreptate psihoterapeutul meu. Aia-i chakra mea. Aia din gât. Când se fute aia, m-am dus pe pulă. Mă blochez toată. Sunt paralizată. Și dacă-s paralizată nu pot să înot. Sunt singură. Cine scoate câinii? Săracii, cât pot răbda? O să facă în casă și o să pută. Dar nu-I vina lor.

Unde pula mea ești, Doamne??? Unde??? Nu te mai ascunde și fofila. Nu vreau să îți cer nimic. Nu-s miloagă. Nici să mă ajuți. Nu-s handicapată. Mă descurc.

Vreau doar să te privesc în ochi. Atât. Promit să nu te ating. Nu o să îți vorbesc. Nu îți dau și nu îți cer. Nu mă ploconesc și nu te bleastăm. Nu mă târăsc și nu te scuip în creștet. Nu te implor și nu te reneg. Nu îți pup picioarele, nu ți le spăl și nici sunt spăsită. Nu îmi e frică de tine și nici nu îți cer iertare. N-am pentru ce. Nu am greșit cu nimic. M-am născut și am încercat să trăiesc. Așa cum am știut. Cu ce-am avut la îndemână. Cum am știut mai bine.

Dar vreau să știu. Vreau să știu că m-am născut pentru ceva. Orice. Că, atâta timp cât mai am o urmă de îndoială, nu îmi pot pune funia la gât. Și simt. Simt că e ceva, acolo. Mai mult decât se vede. Vreau un răspuns. Să cânte o cohoardă de îngeri, să mă trezesc cu o pană în gură, o epifanie, ceva, să îmi curgă vin la robinet, o pădure, frumusețe. Habar nu am. Habar nu mai am. De nimic. Am obosit. Mi-e foame.

Pagina 1. Cuvânt înainte.

Share This:

14 păreri despre “Unde pu*a mea ești, Doamne?

  1. …as pune masa pentru tine si ti as da sa mananci! Ti as spune sa nu ti pui nadejdea in oameni ci doar in Dumnezeu. M ai asculta flamanda si m ai crede. M as mantui de lume dandu ti de mancare sa poti sa ti dai banii pe carti. Apoi te as citi…

  2. Îmi place foarte mult cum scrii! Dar, probabil, ştii asta de vreme ce încerc să răspund la întrebarea ta! Trebuie să recunosc că este un articol foarte documentat iar „foamea” este, de departe, cel mai tare argument. Numai că am o dilemă: este una dintre situaţiile alea în care voi, fetele, enunţaţi o problemă şi consideraţi că aţi rezolvat-o sau chiar vrei o soluţie. În ambele situaţii, nu pot decât să rezonez cu tine şi să-ţi admir talentul de a scrie (Ştiu că mă repet, dar îmi place să cred că este un lait motiv!). Chiar eşti super tare! Să revenim!
    În primul caz, nu pot decât să citesc ce ai scris. Şi atât!
    În situaţia în care chiar vrei o soluţie, mă gândesc că, la cât citeşti şi la modul în care scrii, eşti mult mai inteligentă decât mulţi dintre contemporanii noştri şi este cam dificil, dacă nu chiar imposibil să-ţi dea cineva soluţii pe care să nu le ştii deja. Ceea ce cred că răspunde şi dilemei mele. Pur şi simplu, este o chesiune a voastră a fetelor, de a spune ce vă doare, fără a avea nevoie, de fapt, de o soluţie. Dar ce fain ai spus-o!

  3. Zici frumos Ioana…in spatele cuvintelor e mult mai mult, se simte asta..e ca in punctul acela din mijlocul furtunii unde esti in siguranta in afara oricaror aparente…de ce imi dau cu parerea, de unde stiu eu?…din interior…eu nu ti-as da sa mananci, dar as rabda cu tine impreuna…inspiratie sa ai! ( ca asta numai de la Doamne poate sa vina)

  4. imi plac articolele tale, le citesc, unele le traiesc de parca eu insumi sunt acolo, apoi le uit si trec mai departe prin viata, cautand sensul, misiunea perosnala, sau ce cred eu ca e, apoi ma dau cu capul de pereti , pierd iar sensul si iar o iau de la capat…:)))) cred ca intelegi
    Oricum nu despre mine vroiam sa-ti vb, cva nici timp n-am de discutii acum ci sa-ti las un link, fiindca intamplator sau nu (coincidente nu exista) asta ascultam cand citeam textul tau
    https://www.youtube.com/watch?v=W2vmiwxUZ3k (Master Song- Leonard Cohen)

  5. Femeie dragă, și eu mă întreb unde e. Și eu am rămas fără bani, loc de muncă nu mai am, nici prieteni care să-mi sară în ajutor sau rude. De fapt, niciodată nu m-am bazat pe oameni. Uneori nu m-am bazat nici pe Dumnezeu. Dar ce-i de făcut? Citesc cărți și te citesc în continuare. Te felicit pentru omul frumos care ai devenit. Sau poate ai fost așa dintotdeauna.
    Fugi și bea apă. Pe mine asta mă ajută ca să nu mai îmi fie foame.

  6. Eu nu cred ca ti-e foame….si daca e sa fie,cere imprumut si nu te rogi de nimeni….eu cred ca ti-e foame de adevar,de raspunsuri la intrebarile pe care le avem fiecare .
    Daca totusi ti-e foame la propriu,iti trimit cartofi si pufuleti,cam atat mi-a ramas de la ultima masa..ti le trimit cu Fan Curier-ul,platesc eu transportul….sa nu crezi ca doar tie iti este foame in tara asta…doar ca ceilalti nu mai au putere sa strige,fiindca romanul e surd de mult la foamea romanului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>