umarul

Umărul

Am mereu un umăr gol la îndemână. Oricât de frig ar fi, îl știu acolo. Înfofolit, tremurând timid, dar cuminte. Tăcut. Îl simt chiar și atunci când temperaturile scăzute nu îmi permit să îl dezgolesc. Ceea ce, în lunile de iarnă îmi e aproape imposibil, pentru că-s friguroasă. Atât de friguroasă și rece, încât uneori mă întreb dacă-s vie. Începând de prin octombrie, până târziu, în mai.

Nu s-a întâmplat vreodată să îmi las creierii ferfeniță, tone întregi de creieri sfâșiați pe el și să nu țină. Oricât de greu ar fi fost. Chiar și mie mi se părea imposibil de suportat toată greutatea aia. Dar el, fără să se plângă, rezista. Oricât de mult. Uneori uit cât e de frig și îl ridic așa, încet, de parcă mi-ar fi teamă să nu bănuiască cineva cât e de gol, acolo, pe umărul stâng, iar capul se înclină ușoooor, ușor. Ca acum. Aștept autobuzul și mă gândesc la el. La umărul gol, spun, pentru că la el mă gândesc mereu, așa de mult încât aproape că a devenit eu. Și nu mai am nevoie de nicio confirmare. Nici măcar în scris, care, știm prea bine ne ajută să vedem totul mult mai clar sau să ne lepădăm de tot ce-i mai rău în noi.

E frig. Și mi-e dor de el. De el, umărul. De el-el îmi e mereu dor, sentiment în stare pură,  necondiționat de vreun eveniment exterior ori interior. Ca iubirea de mamă. E cald. Umărul. Mereu. Și prietenos. E așa de plăcut să îmi las obrazul pe el din când în când, mai ales atunci când mi se face dor de atingeri, ce de doruri prin mine, știu că e surogat, dar unul absolut necesar pentru a putea merge mai departe.

umarul

Mereu mi-a plăcut să împărtășesc. Iar atingerea asta a umărului pe obraz e atât de plăcută, încât mă gândesc să pun un anunț de închiriere. Da! Să îl închiriez cu ora, ziua sau viața. Pentru că știu din cel puțin trei surse că orice om are nevoie, la un moment dat, de un umăr gol, punct de sprijin constant. Aș vrea să pun anunț online, ori pe la blocuri, pe stâlpi, pe străzi.

Dar ceva mă reține. Poate îmi e teamă că cineva ar vrea să îl cumpere, va oferi un preț corect, care, momentan, mi-ar oferii beneficii nesperate. Dar într-o zi va sări siguranța, se va stinge centrala, se va face frig, umărul va tremura, vom înlocui siguranța stricată cu una nouă, mai puternică, vor fi descărcări de tensiune pe circuit, despre care nu vom avea habar decât în momentul în care totul va exploda ori va lua foc casa. Și atunci? Ce ne-om face? Vom rămâne pe drumuri, în frig și întuneric, fără bani pentru un nou panou electric și va dura mult până ne vom reface. Din temelie.

A venit autobuzul. Era să îl pierd. Mă domină scrisul. Sunt posedată. Tremur și scriu. Sunt în mine. Adânc. Mă cufund în mine scrisă. Locuiesc în el și scriu, oricât de rău mi-ar fi, pentru că am rău de mașină, de rău am plecat din București, orice ai spune. Scriu, scriu despre umeri goi, puncte de echilibru și nici nu am apucat să termin Malad. Așa de mult aș fi vrut să o termin. Am plecat acolo convinsă că voi termina mii de cărți. Și poate chiar voi scrie vreo două. Iar Malad chiar îmi place, știi. M-a fascinat. Dar ca să citesc am nevoie de liniște. Iar mie îmi era mereu rău și umărul îmi tremura. N-aveam pe ce să sprijin capul greu, greoi. Și mă durea. Îmi zvâcneau tâmplele. Vezi? Vezi cum îmi zvâcnesc? Și nu pot ține ochii deschiși. Eu, care iubesc lumina. Nu o pot suporta acum. Vomit. Mă doare. Mă doare și mai tare. Nu se oprește. Trebuie să dorm. Să aștept să treacă. Trece. Trece până la urmă. A trecut de atâtea ori. TRebuie să fiu puternică. Să suport. Și va trece.

E bine. O voi lua de la capăt. Ah, da, inclusiv Malad. De data asta cu mai multă atenție. Mai ales la detalii, nuanțe. Și sunt absolut sigură că o voi devora, o voi respira, așa cum îmi place mie să citesc cărțile.

Am ajuns în stație. Lumea stă zgribulită și mă privește uimită. Cu siguranță își spun: ”Ce nebună! Cum să îți dezgolești așa, umărul? Cum să îl lași la vedere? E periculos”. Așa e. Aveți dreptate. Dar e mult mai periculos să îmi pierd echilibrul. E rău. E bine. E așa cum am vrut să fie. E rău. E liniște. E cald. În Umăr.

Share This:

O părere despre “Umărul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>