viitor

Țigancă nenorocită!

Am un bar preferat în Timișoara. Cu bere la halbă ieftină, bună, tablouri ciudate pe pereți, mese din lemn masiv, pictate, și lume (ne)bună. De câte ori mi-am cărat inima aici, de subsuori, că nu avea putere să meargă de una singură, sleită de puteri, numai eu știu.

Ultima oară a fost prin martie. Mint. Ultima oară a fost ieri. Și ca de fiecare dată când mă duc acolo și încerc să mă curăț cu bere, mă împiedic de ghiocul țigăncii ăleia netrebnice, care îmi ghicește viitorul, și mă încurc prin fustele ei, că stă chiar la intrare, pe jos, și niciodată nu-i atentă. Stă cu ochii fixați în cărțile ei și nici că-i pasă de accidentele iminente pe care le provoacă. Mie, în special. Mai ales că, v-am mai spus, de mică am fost împiedicată. Iar ea râde de fiecare dată când mă vede căzând: ”ți-am spus. Nu ai cum să treci de el fără să te rănești”. Și eu, încăpățânată, încerc de fiecare dată. Poate de data asta îmi iese. Poate chiar reușesc. Uneori îmi iese. Reușesc să sar, cumva, peste ghiocul ăla nenorocit. Sar într-un picior, în două, mă dau de trei ori peste cap, mă fac invizibilă și reușesc să ajung întreagă la masă.

Dar de cele mai multe ori cad. Direct în inimă. Mama ei. Și așa-i epuizată. Poate de aia am tensiune așa mică. Nu prea mai are putere. Și iar mă rănesc. Și curge sânge. Și orice om cu puțin suflet, care trece pragul barului, poate vedea acolo urmele sângelui pe care l-am pierdut în cei patru ani de cânt m-am mutat în Timișoara. În martie a fost așa de mult încât mi-am spus: ”Gata. Asta a fost ultima cantitate pe care îmi mai permit să o pierd. Dacă mai cad o dată, m-am dus pe pulă. Finish”. Nu că vreau. Dar ați auzit voi de vreun om care să trăiască fără sânge?

viitor

Cât am încercat să șterg urmele… În genunchi, am frecat, până m-au dat ăia afară că se închidea barul. Am încercat cu bere, vin, whiskey, vodka, cocktailuri din toate astea. Nimic. M-am ales doar cu dureri de cap. Da! Ce? Am încercat să șterg urmele. Dar știm cu toții că urmele de sânge nu prea ai cum să le ștergi. Mai ales ălea din inimă. Uneori reușeși să le acoperi cu un covor scump și frumos. Dar rămân acolo. Și uneori te împiedici de colțul covorului ori, ca mine, de un ghioc al viitorului pe care l-ai intuit, nu l-ai vrut și ai încercat să îl schimbi, ceea ce e imposibil, că, de fapt, nu ți-ai învățat lecțiile și nu vrei asta cu adevărat, așa că iar te împiedici și știi că aia e ultima oară. Nu mai e nimic de făcut. Că doar nu ești de la Salvare să ai mereu garou la îndemână.

A dracu` inimă. Și dacă nu ar ști. Dar știe, de fiecare dată, îmi spune că știe și tot se împiedică. Iar cu inima nu te pui. Trebuie să o lași să meargă pe drumul ei, altfel se smucește, trage, țipă ca din gură de șarpe și îți ia și mințile după ea. Și tot reușește să fugă. Și uite așa te alegi și fără ea și fără minți.

Totuși, încă nu știu cum e mai bine: să fii mort, cu mințile întregi sau să mori împăcat că ai făcut tot ce ai simțit? Că  ăsta a fost, poate, destinul tău, inima l-a urmat și tu, coadă, după ea. Urmezi calea ce ți-a fost dată. Bei paharul până la capăt. Că doar nu lași necaz în casa omului. Eventual lași în aia a dragostei. Iar în seara asta cică Marte e retrograd și nicio șansă de un rendez vous cu Venus.

Nu-i curent pe stradă. Nici gând să o văd dacă-i în ușă. Și am citit horoscopul. Asta e. Risc.

 

Share This:

3 păreri despre “Țigancă nenorocită!

  1. Frumos scris. Si mi-e mi s-a intamplat. Apoi am zis ca nu ascult inima si o iau cu logica. Si am dat cu capu’, rau. Atat de rau si atat de des, incat creierul a inceput sa alunece in jos, spre piept. Sa nu-l mai doara, banuiesc. Si a ajuns langa inima. Si inima, buna si altruista, l-a lasat langa ea…in piept. Acum stau amandoi unul langa altul si ma sfatuiesc. Iar daca sfatul e prost, sufera amandoi. Dar impreuna nu prea mai gresesc, stii, pentru ca nu mai au cum sa dea vina unul pe altul. Asa ca mie mi-e mai bine….ceea ce iti doresc si tie!

  2. Cred ca ti-a placut la fel de mult ca si mie Vasile Dem Zamfirescu, asa-i? Nu stiu cum e cu pata de sange, dar, mirosul de sange e cu bataie lunga, cam de la Constanta la Timisoara, cel putin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>