Apă și viermi la bord

barca

Au ieșit viermii. Colcăie. Put. Îmi rânjesc în față. E numai fum în jurul lor. Înnecăcios. Îmi vine să vomit. Și nu îi pot strivi. Degeaba o fac. Vor fi mai mulți. Și alții. Mereu alții. Rânjesc. Și el, el stă acolo între ei și mă privește cu ochii lui mari și frumoși. L-am legănat […]

Read More

Te iubesc încă o moarte

moarte

Vomit moartea. Ca în noaptea aia. Cât îmi e de dor să mă suni după ce am vomitat o cutie cu Xanax. Nici pastilele nu mai sunt ce au fost. Ne mint din toate direcțiile. Ne vând iluzii. Toți suntem niște drogați sub efectul Placebo. Poate are dreptate mama: corpul meu nu suportă prea bine […]

Read More

Ușor. Măcar puțin

usor

Îmi pare rău. Îmi pare așa de rău că mi-am luat botinele ăstea al căror toc de aude pe asfalt: toc, toc, toc. Dar nu mai pot face nimic. Pentru că, dacă m-aș descălța, ar fi și mai multă gălăgie. M-ar privi și mai mulți. În ce hal au ajuns. Îi surprinde simplitatea și naturalețea. Aș […]

Read More

Noi, cei vii

vietuitori

Pe tine o să te ling, ling, ling, până mi se va albăstri toată limba, și fața, și esofagul, stomacul, papilele și pupilele, saliva, aerul pe care îl respir va fi albastru. Nu pun rivanol, pudre, creme miraculoase. Vreau să fii. Oricât de tare mă doare. Existența ta m-a învățat iubirea. Și mi se smulg […]

Read More

Dar tu?

tu

Tu, tu ce mai faci? Uite, eu m-am pus în pat pe la 21.00 şi erai acolo. Şi m-am trezit pe la 3.09 şi erai tot acolo. Parcă. Atât de aproape, încât puteam să îţi respir celulele moarte între 21.00 şi 3.09. Şi cele care mureau exact în acel moment ca să facă loc vieţii […]

Read More

La graniță

granita

Câți îngeri sunt în jurul meu. La început toți am fost îngeri. Dar unii am vrut să ne facem oameni. Și apoi am uitat că am fost îngeri. Iar cei care au rămas sunt îngerii păzitori ai îngerilor care au ales să devină oameni. Vom trăi atâtea vieți până ne vom aminti. Apoi, lumină. Acolo […]

Read More