Nu. Azi nu

nu

Se pare că azi sunt pomeni peste tot prin oraș. N-am vrut. Așa s-au așezat astrele. Nu am știut de cu dimineață, pe la patru, când m-am trezit, ce-i cu tristețea asta de mi se așezase pe suflet și se juca nestingherită cu niște cireșe, două, câte două, câte două. Iar eu am un singur […]

Read More

Cea mai tristă femeie

ochi de smarald

Femeia pe jumătate frumoasă, pentru că cealaltă jumătate nu o arăta nimănui, nici măcar ei, stătea întinsă în patul din alcovul ei. Era singurul loc din casă în care putea sta dezbracată. Apropo de asta, nici nu vă puteți imagina câți aveau impresia că o văzuseră dezbrăcată. Se înșelau. Acolo, în încăperea cu jaluzelele trase […]

Read More

Apocalipsa de luni, pe la 11

apocalipsa

Merg și simt cum mă frâng. Bucată, după bucată, după bucată. De aceea mi-am luat pantofii cu cel mai înalt toc. Pentru că așa sunt obligată să îmi mențin echilibrul. Altfel m-aș prăbuși. Aș putea să mă mint și să îmi spun că nu vreau nimic. Ba da. Ne vreau. Ăsta e adevărul. Și doare […]

Read More

Hei, iubire! Ai uitat ceva

carte ok

Cum, cum să îți spun că sunt atât de vulnerabilă? Eu ți-am spus că te iubesc. Tu ai lăsat cartea. Ai uitat de ea. Știu de ce. Bineînțeles. Transpiram. Îmi ardea pielea. Și simțeam că îngheț de fiecare dată când te așezai de cealaltă parte a colțarului. Și dintr-odată te îndepărtai atât de mult, încât […]

Read More

A., o iubire de-a mea

klimt-portrait-of-adele-bloch-bauer

Voia să facă duș. Toată ziua alergaserăm suflet în suflet prin orașul nădușit și, în sfârșit, sufocat de căldură. ”Ce salopetă frumoasă ai”, i-am spus, fericită de frumusețea ei. ”Ți-o dau ție. Să îmi dai doar ceva în care să mă schimb, ca să pot pleca”. Era atât de entuziasmată de cadoul pe care urma […]

Read More