Sunt Maria Magdalena și nu vreau să fiu fericită

Mi-aș putea spune că azi e așa de greu și mohorât pentru că sunt meteosensibilă și de azi dimineață plouă încontinuu. Sau pentru că nu mai mănânc carne de ceva timp și corpul meu resimte asta și nu-i place. Și reacționează ca un copil mofturos, care se supără și nu mai vorbește cu tine. Sau că m-am rezemat de stâlpul ăla de fier pentru că sâmbătă am băut până la 6 dimineața și încă nu mi-am revenit. Sau pentru că azi noapte m-am trezit la patru și nu am mai putut să adorm.

Mi-aș putea spune toate astea, dar ar fi o minciună. Și nu mai vreau să mă mint. Îmi e așa de greu pentru că, probabil, nu știu să fiu bine. Pur și simplu nu știu să fiu bine pe termen lung. Și m-am folosite de tine, ca de mulți și multe altele, ca să sufăr și să storc din suferința aia tot. Să o consum. Să o devorez. Să sug toată vlaga din ea așa cum sugeam înghețata prin fundul cornetului când eram copii. Nu care cumva să rămână vreun strop. Până la ultimul urlet.

Mi s-a părut că ar putea fi și altfel. Știi cum aștept să reînceapă stagiunea de teatru? Ca un bolnav incurabil, care a aflat că în curând i se va administra un tratament nou descoperit. Nu știe dacă va funcționa, dar măcar are o speranță.

maria

Și ca să doară mai puțin, îi mulțumesc durerii mele că există și bine că am ajuns acasă unde totul mă iubește: florile, cărțile, tablourile, canapeaua, măsuța din sufragerie, pereții, ferestrele. Le spun și eu că le iubesc.

Și îmi aplec privirea de fiecare dată când trec pe lângă vreun om, nu care cumva să îmi vadă în ochi. Pentru că nu-i durerea lor. Și nu vreau să fac rău nimănui.

Îmi tremură pricioarele. De abia îmi țin trunchiul sprijinit pe picioare și capul de gât și el de bust. Tanti Sanda mi-a lăsat rufele uscate pe masă, iar eu nu am fost în stare să mă ridic de pe canapea, să le iau de acolo și să le duc în șifonier. Le-am lăsat acolo și le-am tot privit. Până spre seară. Când în gol, când la rufe. Mai mult, nu pot acum.

Dar e bine. Așa învăț cât pot. Și mă gândeam că atâta timp cât îmi fac unghiile, mă duc la coafor, mă vopsesc, îmi fac mască de față cu zaț de cafea, miere și ou, îmi gătesc pentru a doua zi, voi fi bine, până la urmă. Din nou. Și apoi din nou rău, și tot așa.

Și nu, nu aș vrea să fiu o idioată pe care zilele o poartă într-o bucurie perpetuă. E bine așa cum sunt. Așa am învățat să văd bunul din orice rău. Și ăsta e instinct de supraviețuire. Nu-i de oricine să își binecuvânteze și durerea și bucuriile. Și viața și moartea.

Pentru că țelul nu-i fericirea. Țelul e liniștea. Al meu, bineînțeles. Doar nu credeți că mi-ar fi păsat vreun moment de al vostru.

Să nu uităm că fiul rătăcitor a fost cel mai iubit. Și niciunul ca Maria Magdalena.

Share This:

14 păreri despre “Sunt Maria Magdalena și nu vreau să fiu fericită

    1. Tu știi adevărul? Ciudat. Parcă nimeni nu îl știa. Poate mă apropii de adevărul tău. Sau de ceea ce crezi tu că ar fi adevărat.

      1. Adevarul este Dumnezeu si sunt sigur ca nu o sa iti gasesti linistea pana nu te intorci la religie. Nu vreau sa fac propaganda, nu este scopul meu. Sunt ortodox, iar si tu daca esti ortodoxa, incearca macar sa te intorci la Biserica. Dumnezeu iti va raspunde cu siguranta, numai ca trebuie sa incerci. Ti-am zis ca te apropii de adevar pentru ca de mult am ajuns si eu la concluzia ca este o ineptie sa ai ca scop in viata fericirea. Muuult mai corect este sa ai ca scop linistea.

        1. Eu nu sunt ortodoxă, ori creștină, ori credincioasă. Deocamdată caut. Și da, recunosc stilul ăsta pur ortodox, în care ți se bagă pe gât. Păi și de unde știi tu ce înseamnă liniștea pentru mine? De exemplu, buddhismul mă atrage mult mai mult decât creștinismul. Mvai, mie! Voi arde în iad?

          1. Nu inseamna ca eu nu voi arde in acelasi Iad cu tine. Esti libera sa incerci ce religie vrei. Eu ti-am spus convingerea mea: ca nu vei avea liniste. Pacea (linistea) numai de la Dumnezeu vine. Si nu stiu ce ortodocsi ai cunoscut tu care baga ceva pe gat fortat. Dumnezeu a creat pe oameni liberi. Atata timp cat EL nu te forteaza sa faci ceva, nici un om nu are dreptul asta. Poti sa incerci ce religie vrei, eu te-am sfatuit cum sa iti castigi linistea, ca asta am observat la tine de mult (ca nu ai liniste). Fericirea, da-o incolo. Ti-am zis nu am scopul de a face propaganda religioasa. Sigur or sa se gaseasca destui sa ma contrazica. Daca pot sa fac un bine printr-un sfat, asta vreau sa fac.

          2. De ce iubesc, oamenii inteligenţi, buddhismul?
            Pentru că îţi dă voie să devii inteligent! Să cercetezi, înainte de a crede! Pentru că nu-ţi vrea binele, cu forţa!

            Nu te obligă să treci strada numai pentru a putea, el, să cobtabilizeze o faptă bună!

            Paradoxal, un alt Ciprian nu e decât Un Alt Ciprian!

  1. pentru noi astia mireni, discutiile despre religie sunt putin deformate si uneori capata aspecte neobisnuite. Personal prefer sa citesc cugetarile lui Tutea caci e mult mai pe intelesul omului simplu si pot fi parcurse rapid.

    „… din cugetarile lui Petre Tutea

    1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.
    2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
    3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

    22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.
    23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

    55. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: ”Robeste-mă Doamne, ca să fiu liber!” (Imitatio Christi)

    68. Omul e guvernat pe pămînt de două morale: de morala dogmelor, care e crestină si eternă, adică absolută, si de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe putinătatea si imperfectiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută si ea arată că omul se miscă asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodată.
    69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decît ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpînirea absolută a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît prin obiect. Morala publică într-un stat crestin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în trebă si face fiecare ce vrea.

    74. Fără Dumnezeu omul rămîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicăieri si merge spre nicăieri. Si el rămîne asa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Cînd, unde si în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur si nu e un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămîne un biet animal rational care vine de nicăieri si merge spre nicăieri.
    ––––––––„

  2. Multa lume de inteligenta medie (in opinia mea medie) pica in capcana ca „Crede si nu cerceta” este din Biblie si ca ar defini crestinismul. Cautati pe google sa vedeti de unde e zicala, si as zice eu ca e chiar anticrestina. Iar cu inteligenta mea, incearca sa ma crezi pe cuvant ca nu prea ai nimerit-o. Stau binisor la capitolul asta. Nu ma laud pentru ca nu este de laudat, nu am muncit pentru ea. Dar cu Un Alt Ciprian, iti dau dreptate. Nothing special here. Nu am facut decat sa imi exprim niste opinii PUR PERSONALE, pe care deja incep sa regret ca le-am expus.

  3. Maria Magdalena a fost cea mai iubita ? Nu va mai hraniti cu literatura narcotica, dinaia de va face sa vedeti ce vreti voi sa vedeti in toate cele . Adevarata Maria Magdalena a fost … vreo trei ! Una dupa fiecare localitate diferita in care Isus o intalnit o Marie. Nici pana astazi nu s-a ajuns la vreo unificare a teoriilor, (i’ote la mine ce elevat ma exprim !), care dintre ele a fost bagaboanta. Daca a fost, ca-n texte e vorba de femei parsive (fie asta pleonasm sau nu).

  4. Imi place de Tine, Ioana. Si ma regasesc in ceea ce scri. Bravo tie. in ceea ce pricveste
    comentariile, nu pot decat sa zambesc la … cum sunt oamenii … dragii de ei, oameni …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>