14492606_698647763626634_213521433371682404_n

Și dacă-i așa, ce fac? Care-i șpilu`?

Uneori mi se pare atât de greu să trăiești. Obligatoriu și greu. Parcă sunt un soldat la datorie și, oricât ar fi de greu, trebuie să își ducă misiunea până la capăt. Uneori simt că ăsta e singurul motiv pentru care nu îmi iau viața. Să ajung odată în punctul ăla în care oricum știu că voi ajunge. Dar ceva din mine nu mă lasă. Poate teama. Poate sunt o lașă.

Mi se pare atât de greu să găsesc un echilibru între înăuntru și afară, pentru că, orice s-ar spune, nu poți, nu poți să te comporți în fața lor exact cum simți, pentru că am fi expulzați și nimeni, nimeni nu își dorește înstrăinare cu forța. Dacă-i aleasă, e altceva. Dar niciunul dintre cei exilați nu a fost fericit.

Și e greu să găsesc acel echilibru și mă chinuiesc, și dacă la sfârșit văd că m-am chinuit degeaba? Dacă ratez ceva important? Dacă îmi dau seama că totul a fost o minciună? Dacă nu există niciun sens? Dacă nu există nicio sursă comună, nimic primordial și universal valabil, doar viețile noastre separate? Singulare, singure, separate și temporare.

14492606_698647763626634_213521433371682404_n

Dacă suntem doar un experiment, fiecare dintre noi, prin care dumnezeu, sau viața, sau energia, sau universul, sau cum dracu` i-o spune, că îmi pierd mințile, vreau nume, concepte, definiții, pentru că totul mi se pare atât de fragil, dacă a vrut doar să vadă ceva… orice? Și suntem un experiment eșuat, fiecare dintre noi, a cărui experiență se va termina exact în momentul în care închidem ochii, pentru că noi, acum, nu existăm de fapt, ci doar ne vedem existând de sute, mii, milioane de ani… nu știu. Nu știu nimic.

Și mă tem și caut cu disperare un adevăr. Unul singur. Imuabil. Și dacă toată bucuria e o minciună, ca să nu mai simt toată durerea care îmi ia mințile? Nu mai vreau acolo. NU MAI VREAU ACOLO! Dar n-am ce face. E ca și când m-aș întoarce la adevăr. Dar poate e doar obișnuintă. Și dacă e minciună, bucuria? Dar dacă e minciună, suferința? Dar dacă nu există niciun adevăr în afară de al meu, iar eu nu mi-l cunosc, la ce mă raportez? Ce punct de echilibru am? N-am.

Poate de aceea mă simt ca o frunză în vânt. Și poate toată forța asta pe care o simt acum, scriind aceste cuvinte, nu-i decât instinct de supraviețuire, ceea ce înseamnă că am fost făcuți să trăim. Vrem să trăim. Dar poate vrem doar pentru că e o datorie pe care o avem. Vreau? Vreau cu adevărat să trăiesc? Simt cu adevărat? Gândesc cu adevărat? Exist cu adevărat?

Uneori am impresia că sunt o hologramă. De cele mai multe ori.

Share This:

7 păreri despre “Și dacă-i așa, ce fac? Care-i șpilu`?

  1. Asta e varianta usoara…. Ce ai avut si ce ai pierdut? Tu ai descris aici Nihilismul. Daca ai avea toata lumea asta la picioare si ai trai intr-o placere continua, ce ai castiga?? Iti face cineva statuie? Si daca iti face, cu ce te ajuta? De murit oricum mori. Cauta sa iti scapi sufletul. Nu e cel mai crestinesc sfat pentru ca e egoist, dar ca sa salvezi pe altii in primul rand trebuie sa te salvezi pe tine.

  2. Te rog sincer sa nu ma faci sa ma ingrijorez. Nu e de joaca cu deznadejdea. Daca am fost un pic agresiv, imi cer scuze ca ma enervez cand lumea ia in batjocura religia. Nu deznadajdui, admira natura, copiii (altora, nu conteaza). Daca ieri am incercat sa iti explic ca Dumnezeu este Adevarul, azi iti spun ca Dumnezeu este bun si este iubire. Nu e o solutie nihilismul asta pe care il imbratisezi. Cred ca mai bine ar fi sa incerci toate religiile pe rand pana cand o sa te regasesti in una, decat sa te opresti din prima la Nietzsche. Depresia si stressul sunt foarte prezente in vremurile astea pe care le traim. Mi-as dori sa nu cazi in nici una din cele 2 capcane.

  3. A zis Shaw ca viata nu e despre cum sa ne gasim sau sa ne regasim ci despre cum sa ne creăm pe noi insine. Si eu , dupa ce mi-am pus aceleasi intrebari pe care ti le pui si tu, am renuntat. Nici macar nu conteaza de ce si cum. Conteaza ca e. Ca pana la urma nimic n-are un scop final!? Asta e. Dar daca are?

    1. Ei, vezi? Așa zice și Nietzsche. Să devii ceea ce ești. Și cum faci asta? Te întrebi până îți iau creierii foc și vine o fărâmă de adevăr sau doar trăiești?
      Cum?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>