orbita

Orbi(tă)

Azi îmi amintesc de toți morții. Așa au ales ei. Să vină toți, azi, în vizită. Vara în Vamă, neiubirea ta, Tata Min, Arkan, Buni, bunicul, Petrică. Toți s-au îmbulzit. Și râd. Sunt bucuroși să mă vadă. Mă târăsc până la ușă, le deschid și îi las să își facă de cap. Nu mă pot alătura. Nu pot petrece. Pe ei nu-s supărată. Îmi pare rău că au murit. Și lor le-o părea rău? La cât de liniștiți și veseli arată, nu cred.

Nu mă sperie. Și morți, sunt ca vii. Iar pe mine nu mă sperie nimic din ce am iubit. Mă sperie doar ce aș putea iubi, dar nu știu încă de aș putea iubi.

De tine, de exemplu, îmi e teamă. Doar pentru că nu m-ai lăsat să știu dacă te-aș fi putut iubi. Aș fi încercat.

orbita

Te rog. Nu trage jaluzelele. Azi stăm în întuneric. Ne punem în genunchi, în mijlocul patului, mâinile sub bărbie și ne prefacem că ne uităm pe fereastră. Din când în când ne uităm unul la celălalt și ne zâmbim fals, teatral, încercând să ne convingem unul pe celălalt de fericirea noastră. Doar că azi știm că e așa. Azi ne-o spunem. Și poate asta va fi cea mai mare dovadă de iubire: să ne lăsăm nefericirile să își zâmbească.

Și dacă azi tot ne iubim trist, îți spun și că îmi e teamă să merg să fumez în fața clădirii, pentru că acolo am fost nespus de fericită de câteva ori, în vara asta. Mi-e frică. Mi se strânge stomacul. Mi se crispează fața. Pentru că din nou totul mi se pare o iluzie. Așa că mă mint că e posibil ca azi să fie vară și eu să fiu din nou acolo, vorbind cu tine la telefon și tu îmi spui: ”Așa am decis eu. Să te iubesc”.

Și nu îmi e teamă să merg în celălalt loc, unde, după numai câteva zile mi-ai spus: ”Nu ești ceea ce vreau”. Să îmi fie teamă de fericire? Și dacă-i așa, e iremediabil? Te întreb de parcă cineva ar avea vreun răspuns.

Nu contează. Să îi spui femeii de serviciu să spele geamurile. Sunt murdare. Nu se vede nimic prin ele.

Share This:

5 păreri despre “Orbi(tă)

  1. Esti trista tare tare….si lucrul asta se vede. Nu iti spun nimic nou, stiu. Dar ai grija de tine si de sufletul tau. Nimic nu e intamplator si uneori anumite lucruri (fie ele si rele) persista pana cand ne invatam lectia… Capul sus, hai… Scutura-te si alunga negativul. Se poate…totul este trecator…

  2. No pe bune acum ? Totul e aranjat inainte ? Ce fain ma… nici n-are rost sa mai traiesti te uiti la televizor poate iti vezi la stiri viata. E ca si cum ai murii inainte de a muri, parca nici nu mai are rost. Pusca mea si pana lata ce minte aveam odata… hai lasati karma sau destinul sau cum vreti voi sa ii spuneti sa decida pentru voi pen’ ca oricum ar fi nu conteaza alegerea voastra, nimic nu e intamplator, poate cu o singura exceptie. Se numeste viata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>