roberta

Nu vă mai fie teamă. Iubiți-le!

Mă doare tristețea femeilor frumoase. M-aș fi dus la necunoscuta aia, care stătea la masa din fața mea, aș fi privit-o în ochi și i-aș fi spus că e așa frumoasă. Că îi stă bine părul, că machiajul e excelent și că are mâini delicate, de femeie blândă.

Iar când am văzut-o pe ea, azi, atât de tristă, mi s-a frânt inima. Ea, cu părul ei poezie de Esenin, ca ”frunza cea de toamnă” și cu ochii vii. Triști, dar vii. Am privit-o și am știut că privirea ei e făcută să râdă. Doar că acum nu putea. I-am văzut sclipirea din ochii ăia frumoși, maro sau mierii sau castană încă în coajă. Nu mai știu sigur.

Și fața de păpușă de porțelan, care a băut apă vie și s-a transformat într-o femeie nespus de frumoasă. Și tristă. Dacă aș fi fost bărbat, i-aș fi sărutat încontinuu părul. Și ochii. Fir cu fir. Până buzele mele s-ar fi transformat și ele în frunze de toamnă. Și mâinile mi-ar fi devenit roșiatice, arămii. De aș fi fost bărbat, i-aș fi luat fața în mâini, aș fi privit-o în ochii ăia de culoare nedefinită, cred că tomnatică, și i-aș fi spus că e nespus de frumoasă. Și mi-ar fi fost dor de ea în minutele în care ar fi plecat până la baie. I-aș fi învățat pasul pe de rost, ca să o pot auzi, la întoarcere, chiar stând cu spatele la ușă. Și nu i-aș fi spus vorbe mari. Nu. Poate nici nu aș fi vorbit prea mult. Aș fi ascultat-o. Vocea ei caldă care m-a făcut să  uit că azi temperatura scăzuse și, în mod normal, m-aș fi înfofolit bine în geacă. Dar în prezența ei nu are cum să îți fie frig. E imposibil. Mai ales când începe să vorbească.

roberta

I-am scris într-o joi, cred: ”Pot începe să te iubesc?” ”Da. Bineînțeles! De când?” ”De săptămâna viitoare. Vorbim și stabilim o zi bună de început de iubire” ”Perfect”. Azi mi-a scris: ”Vrei să începi să mă iubești azi, pe la 11?” ”Da. Absolut”. Am lăsat totul baltă la birou, mailuri, file-uri, blog, prieteni pe Facebook și am plecat înspre ea. Cu trotineta. Mergeam și cântam și îmi bătea inima pe cerul gurii. Nu îi spusesem, dar cred că ghicise că începusem să o iubesc încă din seara aia, când am văzut-o în rochie, nu prea scurtă, cum îmi place mie, înflorată, cu talie ștrengară de adolescentă, îi văzusem degetele lungi și delicate, un pic triste și ele, ca niște note dintr-o nocturnă. Nu i-am spus, pentru că nu voiam să o sperii. Dar cred că a înțeles.

Și pe măsură ce mi se povestea, mă întrebam ce bărbat nebun ori netrebnic fusese în stare să spargă în bucăți bucățele frumusețe de femeie. Și să o facă să zâmbească trist, numai cu juma` de inimă.

Azi, stând lângă ea, mi-am amintit de toate femeile frumoase și triste pe care le-am cunoscut. Cu sufletul sau doar cu privirea. Și mi s-a frânt inima. Și am înțeles bărbații care le lasă în singurătatea unor case prea mari, în care urlă liniștea. Am înțeles că le e teamă de atâta frumusețe. Sau că le e doar teamă. Sunt bărbați speriați.

Nu, domnilor. Nu vă mai fie teamă. Frumusețea iubită se transformă într-o operă de artă. Nu le mai lăsați singure. Nu le mai răniți. Vă rog eu: iubiți femeile frumoase.

 

 

Share This:

9 păreri despre “Nu vă mai fie teamă. Iubiți-le!

  1. Da! Ne este frică să ne arătăm slăbiciunea pentru femeile frumoase! Ne este frică să nu cumva să ne periclitam masculinitatea! Îndrăgostirea implică un conflict între două laturi adânc ascunse în inconștient pe care nu toți suntem dispuși să-l scoatem la suprafață. Nu toți!

  2. Un text de o frumusețe simplă si aparte, ce-mi aminteşte cumva de Nichita Stănescu. Mi-a încântat sufletul, m-a răvăşit şi mi-a alinat un dor!

  3. Wow ! Simplu, profund si la obiect, curat sentiment ce-ndeamna la iubire … Mi-as dori sa-l fi simtit si scris un barbat… Sunt in perioada aceea in care ma indoiesc ca sunt in stare ei de asa ceva…

      1. Pana la ultima picatura…
        Asa trebuie traita viata. Pentru ca timpul nu iarta si nu se intoarce precum un amant grabit , care fuge repede dimineata in asternuturile sotiei, mirosind a curva si a tradare… Timpul nu are mail sau telefon, si nu-l poti convinge sa ramana promitandu-i printr-un mesaj siropos momente de neuitat… Timpul nu sta sa bei cu el din acelasi pahar…. El isi bea singur shot-ul si pleaca inainte sa iti iei pe tine bikini negri aruncati la intamplare pe candelabru.
        Am sa te rasfoiesc deseara … draga Ioana.

  4. Dar ce te faci cand o femeie iti rupe sufletul bucati? Si totusi O IUBESTI neconditionat!
    Ce te faci cand pentru ea conteaza banul mai presus de toate ? Si totusi O IUBESTI !
    Ce te faci cand iti spune cand pentru ea esti un pres desi inima ta bolnava e facuta tandari? Si totusi O IUBESTI !
    Ce te faci cand stii ca avand cancer nu stii daca vei duce dincolo , IUBIREA TA PENTRU EA!
    Cu toate astea O IUBESTI!

    Ceea ce am scris ,e real ,nu fictiune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>