11947920_521978527960226_8054297964211237234_o

Nu te mai teme! Dezbracă-te și dansează!

Îmi plac oamenii buni. Calzi și sinceri. Care nu știu să fie diplomați. Care nu sunt politicoși, ci vorbesc și se comportă frumos pentru că așa simt. Așa gândesc. Nu pentru că așa e bine ori așa se cade.

Au mai rămas puțini. Tot mai puțini cei care nu se tem să vorbească despre ceea ce simt ori gândesc, fără teamă. Și tot mai mulți oameni se tem de alți oameni. Se tem că, dacă le vezi în suflet, o să îi folosești, o să îi rănești, o să îi umilești sau o să îi faci de rușine.

Ăia de îi iubesc, nu se tem. Pentru că nu se știu vinovați de păcatul de a simți. Ei nu se simt ridicoli. Nu își imaginează vreun moment că ceea ce simt ar putea să stârnească râsul. Pentru că nimic din ceea ce simt nu-i rău ori urât. Ei găsesc mereu bunul în orice comportament uman. Iartă și mai mai că uită. Iar ceea ce nu uită, nu îi face mai aprigi. Nu le presară praf de stâncă pe suflet. Țin minte așa, cum ții minte ce ai mâncat la prânz. Fără vreun folos.

Ei sunt naivii, cei care cred, cei care nu te privesc în ochi, privind de fapt, prin tine. Ei nu își apleacă privirea. Și nici nu au vreo temere atunci când te privesc direct în suflet. Pentru că nu o fac ca să iscodească, să afle și să stârnească. O fac pentru ca tu să îi poți vedea. Fără măști. Fără ascunzișuri.

Oamenii se tem să se dezbrace. Se rușinează. De corpul lor, de fața lor, de hainele lor, de mașina și casa lor, de sufletul lor. Altfel nu îmi explic nevoia asta acerbă de a se ascunde în spatele aparențelor. De a minți prin omisiune. De a spune jumătăți de adevăr. Pe de-o parte e teama, pe de alta e rușinea de ceea ce sunt, chiar dacă ei înșiși își sunt cei mai aprigi judecători.

Toți, dar absolut toți oamenii duc dorul altor oameni. Altor suflete. Dar cel mai aprig le e dor de ei înșiși. Au nevoie doar de exemple. Au nevoie să vadă că se poate. Că poți să dai jos armura și nimeni nu îți va face rău. Binele atrage mereu bine. Testat. Și știți de ce? Pentru că, orice ți-ar face un alt om, când ești bun, îi vei găsi circumstanțe atenuante. Vei înțelege. Așa că tot cu bunul rămâi.

11947920_521978527960226_8054297964211237234_o

E uimitor cum, atunci când te dezarmezi și spui :”Uitați. Ăsta sunt. Faceți ce vreți cu mine”, puțini trag. Unii vor trece aparent nepăsători. Pentru că se rușinează. Nu de tine. De ei. Ar vrea, dar pur și simplu nu pot. Iar cei care te lovesc în centrul inimii, tot de aia o fac. Pe ai ar vrea să se lovească. Dar sunt prea lași. Și atunci rănesc ce prind neapărat, în jur.

Alții se vor dezbracă și ei. Își vor smulge hainele, ca Nessus cămașa și vor răsufla ușurați: în sfârșit vor fi scăpat de apăsarea simulării.

Nu-i ușor să te ascunzi. Nu-i ușor să porți în suflet secrete. Nu-i ușor să disimulezi. Nu-i ușor să începi să te confunzi cu măștile pe care le schimbi în fiecare dimineață când ieși din casă. Te apasă ca pe Atlas, Pământul. Dar e ca și cu fumatul. Când o faci de atâția ani, e al naibii de greu să te lași, chiar dacă nu-i bine.

Și când vrei să schimbi ceva, îți iese în cale un om din ăsta curat. Cinstit. Onest. Și te privește direct în ochi. Cu tot sufletul. Și o faci și tu. Nu îți mai e teamă. Pentru că omul ăsta îți vorbește calm, și cald, și blând. Și nu te judecă. Și te ascultă. Te lasă să vorbești. Nu te întrerupe. Iar când simt că ai terminat, îți zâmbește cu drag și îți povestește cu toată sinceritatea pământului o întâmplare din viața lui, asemănătoare cu a ta. Așa, să știi că nu ești singur. Că mai sunt alții ca tine. Și dacă lor nu le e teamă, nici ție nu are de ce să îți fie. Ei sunt cei curajoși. Ei sunt adevărați eroi anonimi ai lumii noastre.

Iar fata asta e unul dintre ei. Privește și nu te mai teme. Nu ești singur. Suntem mulți. Mult prea mulți. Dezbracă-te și dansează!

Sursa video aici.

Share This:

3 păreri despre “Nu te mai teme! Dezbracă-te și dansează!

  1. Cel care apără cu fermitate ceea ce este drept, trebuie să-şi asume riscul de a fi uneori dezaprobat şi nepopular.Nu toate actele de curaj aduc astfel de rezultate incredibile şi imediate, dar, totuşi, toate aduc pace în mintea noastră şi o cunoaştere a faptului că binele şi adevărul au fost apărate.Dar este imposibil să rămai fidel standardelor , când acţiunile noastre se bazează pe opiniile şi aprobările mereu schimbătoare ale altora.„Teama este mai mare cu cat este mai indepartata; daca ne apropiem, ea se diminueaza“, scria filosoful Alain, „o dovada a faptului ca exact imaginatia este cea care ne provoaca teama.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>