8d342ea8a6f720147455f617b2b23b24

Mie așa îmi place, proastă și fericită

Nu îmi încep dimineața cu Mozart și nici nu am abonament la Operă. Vorbesc doar trei limbi străine. Una prost. Mai mult bălmăjesc. Bine, dacă el mă întreabă: ”Comment ça va?”, melomană fiind, știu că răspunsul corect e ”Comme çi, comme ça”.

Nu citesc eseuri filozifice și nici nu îmi petrec serile în camera de studiu, extaziată, cu ochii închiși și părul vâlvoi, bătând cu vârfurile degetelor în brațul fotoliului, acordurile unei simfonii necunoscute publicului larg.

Ascult folk românesc, Angela Similea, Tudor Gheorghe, Romica Puceanu și romanțe. Dansez, jelesc și mă perpelesc când ascult Maria Tănase, Ileana Sărăroiu și Edith Piaf.

Prefer cuvintele simple celor alambicate. Cred că exprimă mult mai curat și simplu emoția ori gândul. Drept dovadă, până acum câteva luni habar nu aveam ce înseamnă a procrastina. Și acum, că știu, tot ”a amâna” folosesc.

Gâlgâi de plâns când Scarlett strânge în pumn pământul de la Tara.

Mă uit la copia mea după Sărutul lui Klimt cu aceeași uimire și emoție ca atunci când am văzut Pieta prima oară. Că la fel vibrez și freamăt. Știu cine și cum mi-a dat-o.

8d342ea8a6f720147455f617b2b23b24

Nu-i bucurie mai mare decât o zi de sâmbătă, când mă strecor atentă printre haine, pantofi, poșete aruncate de spiriduși neastâmpărați prin toată camera, până la bucătărie, unde privirea evită cu încăpățânare chiuveta plină ochi. Deschid borcanul, prizez cu nesaț niște aromă de cafea, umplu ibricul cu apă (nu mă întrebați cum, că mi-e rușine să vă spun. Bine, în baie, de la vană, că n-am loc în chiuveta din bucătărie), fac din nou slalom printre resturile vestimentare, aproape levitând, grațioasă și cu zâmbet de gospodină care tocmai a văzut episodul final al telenovelei preferate, în care totul se termină cu bine (cam ca în piesa lui Shakespeare, doar că un pic mai dulce) și ajung victorioasă, înapoi în bucătărie. Aprind încă o țigară. Da, încă una, pentru că prima am uitat-o pe masă. Îmi amintesc când începe să miroase a ars. Dau drumul la muzică, tare, cât pot eu de tare, beau cafea și dansez. Nu-i bucurie mai mare decât asta. Poate doar… Nu, cu siguranță nu. Nici măcar un spectacol de balet la La Scala. Acum exagerez un pic. Aș renunța la curățenia de sâmbătă pentru un spectacol la Milano.

De ce vă spun toate astea? Că azi au venit nostalgiile peste mine și mi-am amintit cât timp am pierdut încercând să impresionez și să dau pe spate oameni, mai ales bărbați. Ba că-s cultă, ba sofisticată, ba plină de emfază, dramatism și simț al umorului de CEA MAI BUNĂ C-A-L-I-T-A-T-E.

Îmi plângeam în pumni că vorba nu-mi era toată o metaforă, epitet și vers. Și acum mai sunt tentată uneori. Uite, tocmai voiam să vă spun că odată cu trecerea anilor cantitatea de celulită de pe corp este direct proporțională cu cea a toleranței pe dinăuntrul lui, când, de fapt, mie doar mi-a venit mintea la cap.

Încep să înțeleg, încet încet, că tot ce contează e să fiu fericită. Să râd. Să mă înconjor de oameni sănătoși la minte și la suflet, veseli și buni. Iar faptul că fericirea mea e în cele mai simple lucruri, nu-i o vină. Dimpotrivă. E un merit. Am reușit să îmi dau seama care îmi e binele din tot că mă înconjoară și mi-l culeg, și amușin, și mușc, ca pe mărul copt bine, în septembrie.

Iar cui nu-i place Angela Similea sâmbătă dimineața, pe la 9, și sunetul de aspirator, acoperit cu succes de vocea mea falsă, urlând ”Să moooooori de dragoste răniităăă/Pe lumea asta care trece/Și doar iubirile nu mooor”, să facă bine să meargă la cumpărături. Ori la bibliotecă. Ori la cimitir. Să vezi acolo cultură, și liniște, și pace.

Share This:

43 păreri despre “Mie așa îmi place, proastă și fericită

    1. mizeria si dezordinea din casa isi au rolul lor in starea de fericire. Altfel devii sclavul vaselor nespalate si al dezordinii si traiesti o viata plina de stres ca ai de spalat si facut curat…cand tu poate ai chef doar sa tolanesti pe canapea ascultand o muzica buna. Si…cui nu-i place…e liber sa rezolve problema.

    2. In sfarsit, am gasit un comentariu normal! Da…corect! Ioana, scrii frumos, ai ganduri frumoase…ai simtul umorului…dar.. Chiar asa dezastru in casa? :( Am vazut totusi un magazin in centrul vechi in care se gaseau produse de artizanat plus hainute cumva facute manual sau reconditionate de insasi fata care vindea acolo. Ei bine, in acel magazin era o dezordine…dar una uimitor de placuta, facuta cu cap, asa…o dezordine cu stil. Poate asa e si la tine! Se vede bine in cazul asta… :)

  1. Te admir! Eu am peste 50 de ani si tare greu am ajuns sa gandesc pozitiv si sa am curajul sa fiu EU…Si sa stii ca proaste ne cred nefericitii, noi suntem doar FERICITE!

  2. Inteleg ca pe vremuri incercati sa fiti o alta persoana iar acum sinteti sincera in viata… Pacat ca nu ascultati Mozart din placere ci doar pentru a epata… Pacat… in timpul pierdut puteati invata toate piesele Angelei Similea. Si pacat ca va place sa traiti in jeg… Iar daca mirositi ca o scrumiera… cam greu sa gasiti un mascul decent. Parerea mea!

    1. Si eu ascult folk românesc, Maria Tanase, Romica Puceanu, Gabi Lunca și romanțe, o ador pe Angela Similea, pe melodiile careia as putea câstiga detasat un concurs de karaoke. Dar ascult cu evlavie Mozart, Beethoven si mai ales muzica de opera, Verdi; apoi Jaques Brel, Lara Fabiani, Nina Simone…Nu trebuie sa reducem Fericirea numai la a neglija chiuveta plina cu vase nespalate si camera in care spiridusii isi fac de cap nestingheriti :) Dar cine citeste printre rânduri sesiseaza, ca asta ti se intâmpla numai in zilele de sâmbata…
      Era sa uit: injur ca un birjar la volan! Sotul meu spune ca, cine sta la volan, are voie sa injure :)
      Ramâi asa cum esti: fericita!

  3. Superba onestitate desi nu ai scapat de pata metaforelor! Felicitarile nu sunt potrivite pentru asa intorsaturi de condei. Nu poti felicita talentul. Te poti inclina in fata lui.

  4. Ma bucur ca traiesti in jeg. Ma bucur ca nu iti vei gasi niciodata un MASCUL DECENT (am ras cu lacrimi la comentariul lui Gigi). Ma bucur ca asculti ce vrea muschii tai. Ma bucur ca esti proasta. [se stie ca numai o persoana extrem de inteligenta poate mima perfect prostia. tu esti o persoana doar inteligenta pentru ca ti-a iesit pe jumatate. nu ai reusit sa ma convingi suta la suta ca esti proasta] Dar cel mai mult ma bucur ca esti fericita. Si ca nu iti e rusine si frica sa impartasesti asta.

  5. Condeiul îl plumbi, binisor, pe ulitele sufletului, spre inimă ce poate fi, lesne, înduioșată. Sunt câteva lucruri contradictorii, în poveste, însă dacă asta ai simțit, asta ai scris. Frumos, natural, viu.

  6. Ce ma amuza cel mai tare sunt comentariile barbatilor :) Mi se pare mie, domnilor, sau sunteti dintre cei crescuti de mame „perfecte”… si nefericite?!

  7. Zău, Diana, tu chiar îți declari, printre rânduri, propria nefericire: incapacitatea de a înțelege bărbații. Ne privești ca pe o altă specie, fie că am fost crescuți de mame ”perfecte” și nefericite sau nu.
    ”A înțelege bărbații”: prin expresia asta s-ar zice că i-am băgat și eu în aceeași cutie de conserve a cărei etichetă cuprinde și un ”mod de preparare” scris cu litete mici, mici de tot și al naibii de lung.
    De fapt, să zicem că te referi doar la cei care au comentat confesiunea Ioanei. dar tot îți trădezi problema pe care o ai cu noi.
    Spre deosebire de tine, Ioana doar a obosit să mai caute. Și, oricum, ea a băgat de seamă că fiecare om înțelege fericirea în felul lui. Pentru ea, a fi fericit înseamnă acum ”a fi tu însuți/însăți”, și oricine încearcă să te schimbe trebuie evitat. Știu asta, căci am pierdut două căsnicii a câte 15 ani fiecare; am preferat să fiu eu însumi și, în ciuda acestor două mari drame (așa le resimt și acum, și încă al dracului de acut), afirm: din partea femeilor, toată viața am avut parte numai de bine. Cred că v-ați prins cu toții: trbuie să vezi întotdeauna jumătatea plină a paharului, altminteri faci ”implozie” – te prăbușești în tine însuți, te izolezi de propriile idealuri; or, important nu este să-ți atingi idealul, ci să ai cel puțin unul, pentru care să lupți cu luciditate – asta după ce ți l-ai ales cu luciditate. Iar lupta asta te poate face fericit.

    Ioana, mă bucur pentru tine. Poate că și tu ți-ai dorit un partener – oamenii nu sunt făcuți să fie singuri; dar te-ai adaptat la dezamăgirile succesive prin această singurătate aparentă; ”aparentă”, căci iată, ne scrii – și scrii al naibii de bine. Și ai rămas tu însăți: onestă, curajoasă, liberă, neînfrântă – așadar frumoasă, cu toată celulita ta.

  8. Faceai foarte bine. Doar ca faceai pentru altii nu pentru tine, normal ca erai nefericita. Du-te la opera pentru ca iti place Mozart, nu ca să impresionezi. Altfel doar dai banii degeaba la operă.
    Apropo, oamenii deosebiți de regula incearca să fie cât mai banali.

  9. Buna seara doamna Ioana. Am ajuns aici din cauza unei postari a unei tipe de pe facebookul meu care o suspectez de mult de ignoranta si trasatura asta de caracter ma enerveaza cel mai mult la romania. E pricipiul lasa ma ca merge asa si delasarea specifica… Dumneavoastra nu sunteti nicidecum o persoana proasta si chiar se citeste o frumoasa incarcare de cultura generala in cuvintele asternute cu atat sarm. Dar pentru fata aia cu inteligenta mai mica decat nr dv de la pantofi, scrierea dumneavoastra a devenit cuvant de capatai si nu a inteles ca noi toti ca e bine cateodata sa te mai lasi purtat si sa iti bagi picioarele in tot ca sa te simti si tu bine si relaxat. Ea nu intelege emotii complexe si stari de fapt :) vroiam de mult sa o sterg din lista dar nu am avem atat de multi prieteni comuni siar fi sarit cugura pe mine:)
    Am lasat comentariul asta aici pe principiul nu caut nimic, doar ma laud :))) dar va rog frumos…nu mai scrieti ptr incapacitati, puteti mai mult. va multumesc

  10. Dragut articol, haios chiar! PS chestia cu celulita nu-o stiam! Mie, totusi, mi-ar place sa ma trezesc cu Mozart etc si sa cufund pt. cateva ore in fotoliu meu preferat si sa citesc.

  11. Un unchi al meu m-a intrebat odata ce-mi doresc eu cel mai mult.
    „Sa fiu de 10 ori mai desteapta.”
    „Da’ proasta mai esti…”
    „Vezi, ce ti-am spus?”

    1. Vă adresați mie sau…? Nu cred că mi-am exprimat neputința de a înțelege bărbații. Nici măcar dorința, dacă e până acolo. Vă rog să recitiți :)

    2. Până la urmă este vorba despre redescoperirea fericirii interioare..
      Într-o lume pe care o vedem prin geamul mașinii, în momentul în care ne oprim și mergem la pas prima reacție va fi să zâmbim și să începem să trăim. Și da, sâmbăta e apogeul „libertății” noastre, în aroma de cafea, zgomot de aspirator și vase care așteaptă să fie spălate. Doar că nu găsim cuvintele să descriem senzația,asa cum a făcut-o Ioana. Un semn de carte în viata care a început sa fie compusa din sâmbete…

  12. Eram tare incordata… E joi, am spalat, aspirat, chiuveta in ordine, incaltamintea de vara spalata toata-numai pentru nazdravanul de 4 ani s-a insirat pe jumatate de baie- am hranit mofturosul, dupa ce mi-a spus clar ca ” nu vrrrrea” mancarea gatita deja, deci am gatit si azi…
    La final, mainile in cap: tot vraiste, tot nevopsita raman si azi, poate reusesc sa imi pun o masca…
    As vrea sa citesc, dar cand naiba? Sunt franta!
    Dupa amiaza lucrez…
    … multumesc pentru ce am citit aici! M-am trezit ca zambesc si e mare lucru! Mi-ati dat putina fericire si mie! Ce daca e casa vraiste, nu?

  13. O manipulare frumoasă a unui autoportret perfect.Ce poate fi mai frumos decât autoironia de calitate atunci când încerci sa-ți creionezi in tușe imprecise personalitatea ? Chestia cu dezordinea prinde întodeauna.Un jazz al gândurilor ,multă improvizație,umor si câteva sensibilități aruncate așa,din întâmplare ,fac ca lectura textului tău să devină un desert delicios.Reverențe !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>