dezlegare

Iubirea mea s-a sinucis pe unde scurte

Iubesc temporar, pe zile sau nopți sau ore din zile și nopți, nu mai știu sigur nici conjucțiile, bărbați de diferite vârste, cu diferite principii și credințe sau necredințe.

Îmi dezvelesc aparent la întâmplare un umăr, niciodată același, chiar dacă e mereu cel stâng, umărul aceleiași mâini unde port mereu un singur și același inel. De logodnă sau căsătorie. Nu contează. Tot legământ e. Pentru că nu știți, nu am pus poze pe Facebook și nici nu am trimis invitații, habar nu aveam că mă voi căsători cu Ea vineri seara. Nu am știut nici măcar în momentul în care mi-am pus inelul pe deget și l-am sărutat. Apoi am înțeles. Nu. Apoi am găsit sensul. Nu las nimic la întâmplare. Ar fi prea dureros. Știu, pentru că mi se întâmplă uneori să uit ce am decis. Așa că nu e întâmplare. Nu am dreptul să fie întâmplare. Doar seara, uneori, când pot suporta infarcturile cardio emoționale. În rest, ca orice om, am și eu dreptul să mă mint, doar ca să doară mai puțin.

dezlegare

Așa că iubesc temporar bărbați, uneori în eter, deasupra unei mese mici, din fier forjat, aproape goală, dacă nu ar fi o ceașcă de cafea fără cofeină și un latte macchiato. Pentru că aici nu am găsit încă nicio oază, așa cum e Doamna T, unde iubirea mea s-a prăbușit singură, din eter, direct printre flori și iederă, pentru că nu a fost nicio alta, nu alta alta, ci alta Aceea, pe care să o prindă din zbor. O oază unde să beau cafea cu piper roz sau fulgi de ciocolată albă și să mă simt acasă, cu toată neliniștea iubirii ce bate bate bate pentru că nu vrea să cadă cadă cadă și să se frângă, gă,gă, găaaaaaaaaaaaaahhhhhhh. Încă o dată.

Nu e nicio altă iubire acolo, deasupra mesei, în eter, nici măcar pe unde lungi, ce să mai vorbim de cele scurte, care-s chiar aici, în fața mea, albastru glaciar, și poate de aceea văd aerul clar verzui, gălbui, roz. Neîmtâmplări și culori. Ca să doară mai puțin.

Așa că am hotărât să iubesc temporar bărbați, să lăsăm deoparte conjuncțiile, pentru că nu mai au ce lega, undele scurte, albastru rece, au înghețat și s-au contractat până au dispărut. Totu-i dezlegat, așadar. Și cum am hotărât neîntâmplările și culorile, am hotărât și să mă nespovedesc în brațele unor bărbați de diferite vârste, cu diferite principii, dorințe, credințe, necredințe (fără conjuncții, de această dată). Ei nu e emit pe nicio undă. Probabil a fost un scurt circuit și a ars totul. Probabil am expirat.

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>