13240140_631490567009021_6176034006992496711_n

Iubire pe liniile de tren

Iubitule, dă-mi mână și hai să ne așezăm pe liniile de tren

Știu o cale ferată, aproape părăsită.

Ne așezăm și așteptăm

Nu mă întreba cât, pentru că nu știu când trec trenurile pe acolo

”Uite un mac”, îți voi spune, în gând

”Să nu îl rupem. Va muri aproape imediat”, vei răspunde

Sau voi fi vorbit tot eu? Vocile noastre mereu se confundă în mine

Vom sta pe liniile de tren și îl vom auzi din depărtare

Vom începe să simțim moartea

13240140_631490567009021_6176034006992496711_n

Iar pe măsură ce șuierul se apropie

Al morții sau al trenului, tot una e, să ne strângem mai tare mâinile.

Și doar atunci să ne privim, dar să tăcem mereu, ca să ne auzim gândurile

Mână în mână

Până când nici moartea nu ne va despărți

Și doar când conductorul de locomotivă va fi urlat

Cu glas de tren care intră în gară

Să ne ridicăm și să fugim din calea lui.

Vom fi simțit moartea.

Vom fi fost cu adevărat vii.

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>