mare

Io nu-s o imagine. Sunt om

”Ar trebui să ai grijă de imaginea ta”. Așa mi-a zis cineva, în weekend, în timp ce dădeam peste cap ultima gură de Metaxa din pahar și stăteam, comod, cu picioarele pe scaunul din față.

M-a bufnit râsul. Era să mă înec: ”Man, io n-am nicio imagine de apărat. Sunt Ioana Agata Duda, fiică a lui Marcel și a Rodicăi Duda, soră de Andrei Duda și sunt îndrăgostită nebunește de prietena mea cea mai bună. Și, man, nu-s scriitoare. Asta o să fiu de abia după ce voi scrie primul roman de ficțiune”.

Să fie clar. Tuturor. Nu-s persoană publică. Nu-s formator de opinie, așa cum mi s-a spus de câteva ori. Nu-s importantă. Doar pentru mine și cei care mă iubesc. Așa cum e normal. Sunt om normal. Banal pe alocuri. Ceea ce mă salvează de rutina zilelor e faptul că ard. Simt un foc înăuntru care aproape că îmi aprinde celulele și de la ele trece la epidermă. Și incendiază totul în jur. Tocmai de aceea cei care m-au cunoscut, nu mă uită: mă iubesc, mă disprețuiesc, dar nu mă uită.

Sunt o femeie care, de când a intrat în adolescență, a început să țină cure de slăbire. E un hobby al nostru, al femeilor. De la un timp încoace nici nu mă mai interesează să slăbesc. Cura, în sine, e un scop. De la care mă abat mereu. Pentru că ador mâncarea. Și sunt zile în care mă uit în oglindă și îmi vine să o sparg. Mi se pare că-s grasă, burta a crescut, bratele-s prea groase, părul nu stă nicicum, iar nu am avut timp să mă pensez, n-am fost la epilat și nici nu am cum să ajung săptămâna asta. Mă îmbrac cu ce apuc, pentru că pur și simplu n-am niciun chef să caut haine. Oricum am impresia că nimic nu-mi stă bine. Dar trece. Și vine a doua zi. Și e la fel.

mare

În fiecare lună e greu cu banii. Chiria mare, facturile la fel. Și tentații la tot pasul. Dar mă descurc. Dacă mă întrebați cum, habar nu am. Nu am o rețetă. Cu greu, dar reușesc să mă descurc de la o lună la alta. Cred că știți bine despre ce vorbesc.

Fac sex. Fac și dragoste. Intru și ies din relații când simt că asta e ceea ce vreau. De intrat, mai tot timpul cu entuziasm. De ieșit, uneori cu strângere de inimă. Dar sunt prea egoistă ca să nu fac ceea ce e mai bine pentru mine.

Am un job absolut normal, de la 9 la 18. Fac rapoarte, situații, bugete și ofer suport managerilor de proiect din America. Mă duc cu bucurie la birou, dimineață, pentru că am cel mai frumos colectiv pe care vi-l puteți imagina. Sunt înconjurată de femei frumoase, vesele, calde, care sar în ajutor la cel mai mic semn. Răbdătoare, inteligente, cu simțul umorului. Am cel mai tare șef.  Probabil o să citească textul ăsta, așa că nu o să spun că, pe lângă faptul că e un om minunat, e și un ”bunoc”.

Am o cea mai bună prietenă, pe care o ador. E sufletul meu pereche. Dormim împreună. Mâncăm împreună. Ținem dietă împreună. Bem latte macchiatto împreună. Dansăm și cântăm împreunăm. Mergem în concedii împreună. Și sper să îmbătrânim împreună.

Am părăsit și am fost părăsită. Am trădat și am fost trădată, la rândul meu. M-au durut. Amândouă. Dar nu regret nimic.

Înjur, mă cert, am antipatii. Dar și când îmi ești drag, mă topesc toată. Și poți să îmi smulgi sufletul din piept. Nu mă supăr. Dimpotrivă. Te invit să o faci.

Sunt dependentă de iubire. Nu pot fără. Poate tocmai de aceea nicio relație de-a mea nu a rezistat. Pentru că sunt dependentă de ideea de iubire.

Seduc uneori, pentru că am momente în care nu mai cred în mine. Acumulez frustrări și complexe și atunci am nevoie de aprecierea celor din jur.

Mă cert cu părinții mei și apoi îi sun sau dau fuga la Lugoj să le spun că îi iubesc. Îmi e teamă că o să moară într-o zi și nu le voi fi spus îndeajuns de mult cât îi iubesc.

Nu îmi place singurătatea pe termen lung. Prefer să am momente de singurătate știind că acasă mă așteaptă cineva. Sau că cineva vine acasă la un moment dat.

Mănânc, beau, fumez, conduc, mă uit la televizor, citesc, am un actor și o actriță preferată, am avut un oracol, m-a sărutat și pe mine prima oară un bărbat. Am suferit și încă sufăr. Pentru că e un motor pentru mine. Și vă rog eu, nu mă mai trimiteți la psiholog.  Nu vreau. Am nevoie de suferință, pentru că mă stimulează. Și să vă spun un secret: nu se poate fără. Viața e cam de rahat, pe alocuri. Suprise, surprise!

Odată, demult, visam să fiu mireasă. Cu rochie, invitați, tort și vals. Mi-a trecut. Nu îmi mai doresc asta. Doresc doar să iubesc un bărbat toată viața. Nu vreau copii. Nu mă dau în vânt după ei. Dar poate nu vreau deocamdată. Cine știe peste ceva timp? Nu mai sunt categorică.

Și acum, după ce știi toate astea, man, mai crezi că am o imagine de îngrijit? Nu cred în imagini. Cred în asumare. Și adevăr. Nu îmi plac secretele și aparențele. Am ales. Îmi scriu sufletul. Și, probabil, e cea mai bună decizie pe care am luat-o în cei aproape 33 de ani. Ups! Na, că am zis și vârsta.

Share This:

6 păreri despre “Io nu-s o imagine. Sunt om

  1. Vârsta o spui a doua oară. Nu cred că e vreo problemă. Ești un om perfect normal. Îmi place să sufăr, am spus-o și eu dar mi s-a întâmplat odată să fie așa de mare suferința că de atunci nu o mai spun niciodată.

    Probabil din cauza vârstei mele eu spun să încerci să ai totuși grijă și la imagine. Nu te forța, atât cât poți.

  2. Nu te îngrijora, cândva canonul frumuseții feminine presupunea forme mult mai „rotunde” decât cele pe care le arăți în poză.

    Cine n-ar vrea să țină pe umeri pulpițele alea, în timp ce „te urcă pe pereți”…

  3. Multumesc pentru raspunsul la intrebarea de mai inainte, apropo de job… ! Nici ca se putea o formula mai adecvata de raspuns decat cea prin care ai facut-o Ioana…si nici nu stiu de ce ma mai mir, era normal din partea ta, o scriitoare autentica si din punctul meu de vedere mult mai valoaroasa decat una de fictiune intr-ucat exprimarea realitatii este mult mai interesanta dar si mai greu de captat si de exprimat ! Si nu in ultimul rand mult mai fascinanta…! Sincer nici nu pot citi fictiune,nu mai pot si nici nu mai ma atrage.. ! Vreau realitatea asa cum este ea dura si bolovanoasa de cele mai multe ori, romantica si senzuala uneori dar si dezbracata de prejudecati si fara sa-i fie rusine sau sa-i pese de propria-i goliciune in mare parte a a ei..este doar VIATA nimic altceva !! Succes…maine la lansare ! Asteptam impresii si descrieri cat mai detaliate..mult succes !

  4. Pur si simplu femeie!
    Imi place la nebunie cum scrii. Pacat ca nu am timp de scris. Am un blog si as scrie.As scrie cu patos .
    Imi place sa scriu kilometrii de comentarii.

    33 de ani? Viata incepe la 30 de ani. Eramadminul unui canal de IRC odinioara ce se numea 30+

    Eram un pustan dar aveam o prietena de peste 30 de ani. Nu va ganditi la iubita.
    Pur si simplu prietena. Ma enervam cand calca in strachini. O adoram cand zambea.
    Nick-ul ei ? „Daphne” -profa de mate. Un suflet mare. Nu mai stiu nimic de ea desi imi doresc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>