carte ok

Hei, iubire! Ai uitat ceva

Cum, cum să îți spun că sunt atât de vulnerabilă? Eu ți-am spus că te iubesc. Tu ai lăsat cartea. Ai uitat de ea. Știu de ce. Bineînțeles. Transpiram. Îmi ardea pielea. Și simțeam că îngheț de fiecare dată când te așezai de cealaltă parte a colțarului. Și dintr-odată te îndepărtai atât de mult, încât uneori voiam să întind mâna, să te ating, nu, nu cu două degete, ca să mă asigur că încă ești acolo.

Dar știi, nu era o carte de dragoste. Frumoasă. Frumoasă, duioasă și blândă. Despre un copil și un bătrân. Care devin cei mai buni prieteni. Vezi? Nu era de dragoste. De iubire era. Din iubire. Poate chiar ți-ar fi plăcut. Nu. Știu sigur că ți-ar fi plăcut. Nu e dulceagă. Nici amăruie. Așa, ca tine.

Am vrut să îți dăruiesc ceva. Fără niciun scop. Nu ca să îți amintești de mine. Asta se va întâmpla oricum. Ne-am împărtășit intimități, dezbrăcați, pe înserat, peste farfuriile cu mâncare și paharele pe jumătate pline. Nu se uită așa ceva. Nu cu sufletul. Ți-am dăruit-o doar întru bucurarea ta. Să simți. Să știu că te-am făcut să simți ceva bun. Și de la o vreme încoace mă bântuie ideea că să știi să primești e, poate, mai important decât să știi să dăruiești.

Ți-ai închis cureaua. Apoi fermoarul. Am privit cu coada ochiului cartea. Și ai plecat. O învelisem în cea mai frumoasă hârtie. Și ai plecat. Era un dar. Și dacă nu ai fi plecat așa, fără preaviz, cum aș fi putut să mă bucur de singurătatea asta dureros de dulce? Patetic. Dureros de dulce. Dar chiar așa e. E ca o dulceață de cireșe amare.

Ah, sunt o lașă? Oi fi. Și eu, iubite, sunt egoistă, într-un fel. Nu vreau să sufăr mai mult decât e necesar. Ah, cât aș scrie. Dar îmi iubesc viața mai mult decât orice. Sunt masochistă. Dar accept doar automutilarea. Niciodată nu aș mai permite vreunui om să îmi înfigă cuțitul în stern și să mă spintece până la vintre.

carte ok

Știi cât te-aș fi iubit? M-am dus, beată, să îmi iau țigări. Sunt destul de prevăzătoare, să știi. În ciuda aparențelor. Mereu port centura de siguranță, aprind luminile, apoi pornesc motorul, semnalizez când schimb banda și dau prioritate chiar și când nu ar trebui. Ca la carte. Dar în seara aia nu mi-a păsat de nimic. M-am dus în furou și șlapi. Să-mi zică nebună. Nu s-ar înșela. Am ajuns bine, înapoi. Nu ție îți spun. Nu îți pasă. Lor și mie. Și mănânc din farfuria ta. Nu am spălat-o încă. Ți-am vrut absența încă puțin. Nu m-ai cunoscut. Păcat. Ai fi putut.

Aș fi continuat. Fără să îți cer nimic. Asta o știi prea bine. Noi nu cerem. Ne bucurăm. Dar ai uitat cartea. Și peste asta nu pot să trec. Îmi repugnă visceral egoismul atroce. Fără niciun fel de perdea. Iubitule, io am înțeles că ne futem. Dar hai să ne futem cu feeling. Altfel, ce rost are? Ce ne rămâne?

Iar io nu-s antidot pentru criza vârstei. Pentru că tu, pentru mine, nu ai vârstă. Te iubesc exact așa. EXACT! Altfel să fi fost, nu te-aș fi iubit. Înțelegi cât ești de minunat? Aș vrea să o înțelegi, chiar și fără mine, iubindu-te.

Am vărsat bere pe furou. Și florile sunt frumoase. Nespus de frumos a fost. În living, dormitor și bucătărie. Nu vei uita. Nu ai cum. Am încredere în tine. Ne-am iubit ipotetic și temporar. Dar ne-am fi iubit și cu negurile noastre. Ți le-aș fi ascultat și ți le-aș fi spus. Dar poate ți-a fost teamă. Nu! Ce ridicolă sunt. Nu ți-a păsat. Pentru că așa ești setat. Tot ce-i în afara ta și a extensiilor tale nu contează. Probabil așa e normal. Dar asta nu mă oprește să fi vrut să dai off acelor setări. Sunt femeia tuturor. A nimănui. Aș vrea să fiu femeia Lui. Aș vrea să nu mai beau.

Dar mă gândesc că totul are viață. Și poate cartea asta s-a îndrăgostit de mine și nu a vrut să plece. Poate nu ai fost tu. Poate ea…

Am trecut azi prin locul acela, pe unde am mers unul lângă celălalt, tu mi-ai spus ”Să îmi spui dacă merg prea repede. Ești pe tocuri” și ți-am spus că eu nu știu să mă plimb. Că totul e exact așa cum trebuie și vreau. Vrem? Voiam? Mi-am amintit și parcă mi-a bătut un pic mai tare inima. Atunci m-am gândit că poate nu… Poate ar fi… Cu siguranță.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Share This:

3 păreri despre “Hei, iubire! Ai uitat ceva

  1. Am dat întâmplător peste textul ăsta si l-am citit….pe la jumate mi-au dat lacrimile.
    Ești fantastică și îmi placi mult :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>