noi

Dumnezei

Nu are cum sa se termine cu bine. Pentru că nu se va termina niciodată. M-am născut odată cu tine. În tine.

Te-am visat dintotdeauna. Te chemam și auzeam cum te rugai să mă întâlnești. Eram pe același drum.

Și pentru un moment, cât o viață, poate o viață, vom simți că am făcut ceva măreț. Care contează. Că suntem. Fără timp și spațiu. Nemuritori. Secundă.

noi

În lumea noastră nu va fi moarte. Vom simți că suntem, în sfârșit. Iar asta nu are cum să nu mai fie, vreodată. Se va repeta, etern, secunda. Noi vom fi inventat timpul. Și nu vei mai fi singur niciodată, în lumea aceea, în care așteptai miracolul să se întâmple. Uite-l. Ne privește în ochi, fără teamă. E nemurirea noastră.

Să ne dăm mâna, iubire. Suntem în începuturi. Ne prăvălim în miracol cu buzele întredeschise. Și respirăm moartea care nu ne mai sperie. Exact în acest moment, ea nu mai există. Am înfrânt-o.

Share This:

O părere despre “Dumnezei

  1. Toate cuvintele pe care le-as scrie (si as scrie),simt ca nu ar fi in ochii tai decat…

    Oricum scrii frumos.
    Foarte frumos.
    Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>