13962587_839484162850844_1253026973835205107_n

Dorul femeie și dorul bărbat

Cât de dor îmi e de tine. Atât de dor încât aș vrea să îmi iau fusta lungă și bluza albă și să mă plimb desculță pe malul mării. Să bată vântul. Să amușin ploaia prin sare. Și să îmi pară rău. E atât de dor în mine, încât și marea mi-ar fi tristă. Și nu aș schimba nimic. Îți jur. Absolut nimic.

Aici, în oraș, parcă l-aș potoli. Mi-aș lua pălărie cu eșarfă roșie, care să îmi atârne pe un ochi.  Aș merge cu capul aplecat, privind în vîrful piciorului încălțat cu balerini colorați. Cu tine în gând, fără tocuri. Desculță. Femeie, cu tine în gând.

Femeie blândă și tristă. Niciun ochi care să iscodească nuanță de chilot sau sutien. Mi-aș trage eșarfa pe amândoi ochii. Să întrezăresc. Să nu îi văd. Aici, în oraș, ar fi doar dor de tine.

13962587_839484162850844_1253026973835205107_n

Cum am spus? Pântec, a amușina, năzdrăvan, a adulmeca, nu, cu tine nu-s animal, busuioc și cimbru. Și lemn. Lemn înnebunit. O să ne spunem cuvinte tandre. Și le voi nota. Pe toate. Apoi le voi strecura prin texte. Când îmi voi pune fusta sub mine, genunchii la piept și voi privi nori înnegriți cum vin și vin. Și nu mi-ar fi teamă. Aș ști ce mă așteaptă. Nu poate fi decât bine cu dorul de tine și marea. Oricât de nedrept ar ploua. E nedrept, știi? Așa e viața pe alocuri. Și ipotetică. Niciodată coincidențe. Noi nu credem în asta, nu?

Și ar cânta Sophie Zelman, Waiting for a miracle to come, exact ca noi, și marea m-ar înspuma. Ca și cum și-ar cere iertare pentru ploaia ce stă să vină. Nu e nimic, draga mea. E totul bine. Nu sunt sfâșiată. Orice e blând, îmi vine bine. Chiar și durerea. Bate-mi, bate-mi în picior. Hai, ia-mi și glezna. Înspumează-mă.

Dorul de tine nu doare. Nu e singur. Dorurile noastre se întâlnesc. Se mângâie și se alină. Își sărută clavicula și palma. Și încheietura mâinii. Și pulpa. Și pe frunte se sărută dorurile noastre. Se mângâie pe păr. Și se sărută pe creștet. Și pe ceafă. Dorul femeie își apleacă încet capul, iar dorul bărbat închide ochii, inspiră pielea ei și îi sărută ceafa. Iar dorul femeie în sfârșit poate fi vulnerabilă. Și timidă. Dorul femeie e fericită. E (în)dorită.

Save

Save

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>