sex

Despre fluturi, sex și moarte. Și poate un pic de dragoste

Bzzzz. Bzzzz. În filmul științifico-fantastic la care încerca să se uite, așa se auzeam pistoalele. Nu poc poc, ci bzzzz. Un film nespus de prost, cu buget redus. Și nu reușea să înțeleagă nimic pentru că Mrs. Dalloway is always giving parties. Șiți voi de ce. Nu ne mai lungim.

La asta se gândea Mrs. Her în timp ce desena, cu vârful degetului arătător, conturul frunzelor deja ofilite de pe canapeaua ruptă, pe care dormea de mai bine de trei luni. Ea, care își aspira salteaua o  dată la două zile, înainte de schimba lenjeria. Mizeria o oripila. Până în urmă cu trei luni. Nu se întâmplase nimic special. Pur și simplu nu îi mai păsa. Și asta nu pentru că nu ar fi avut un pat comod, întreg și nerupt, ci pentru că îi era totuna.

Mrs. Her, cea care always wanting, but never fucking. Dar care always drinking and getting drunk. Pentru că lui Mrs. Her îi plăcea nespus starea aceea de bine rău, atât de rău, că era bine, pe care i-o dădea alcoolul. Atunci i-ar fi futut pe toți. I-ar fi târât în băile obscure, promiscue, infecte ale barurilor unde bea pahare după pahare, băi cu veceuri murdare de căcat, puțind a pișat care colcăia pe gresia murdară, cu hârtii îmbibate în voma celor care nu știu că nu se bea așa, oricum. Trebuie să ai o anumită eleganță chiar și când te îmbeți. E și asta o artă. Totul e o artă, dacă îți pasă îndeajuns de mult. Profani. Pe Mrs Her o umplea de furie faptul că oamenii din ziua de azi nu sunt în stare nici măcar să bea cum trebuie, vorbesc numai tâmpenii, vomită și umblă în patru labe, adorm pe mese și, în timpul ăsta li se scurg bale din colțul gurii. Și dacă nu sunt în stare să facă nici măcar asta cum trebuie, cu decență, cum să știe să iubească? Habar nu aveau.

Tocmai de aceea i-ar fi târât în băile infecte, i-ar fi lipit de ușă, le-ar fi lins fața cu aceeași limbă pe care apoi le-ar fi băgat-o în gură, adâââânc, adââânc și taaaare, până în gât, și nu s-ar fi oprit până nu i-ar fi simțit zbâtându-se, ca un animal prins în cursă, care știe, simte, instinctiv, că nu mai are scăpare. Atunci le-ar fi luat pula în mână, ar fi strâns-o cu vârful degetelor și apoi în căușul palmei, le-ar fi băgat limba în ureche, shhhhh, shhhhh, pe când cu cealaltă ar fi plimbat lama rece a cuțitului de la gât pe stern, pe coaste, pe abdomen și de acolo ar urca înapoi înspre gât. Direct la jugulară. Ca un animal flămând. Cum te numeeești? CUM TE NUMEȘTI???

Iar când ar fi aflat, Mrs. Her le-ar fi tăiat jugulara. Apoi ar fi ascultat cum gâlgâiele sângele, în timp ce ar fredona un cântec vesel, ca de exemplu I will survive. Și-ar fi înmuiat vârful arătătorului în sângele proaspăt, cald, încă mustind a viață, și ar fi scris pe peretele băii: MRs Her plus XXX egal love egal moarte.

De atâtea ori îmbrățișase cadavre Mrs Her… cadavre cu pielea caldă… Dar trebuie să fi fost cadavre. Altfel nu își poate explica cum de rămâneau înțepenite când le mângâia coapsele, talia, curul frumos, oh, atât de frumos. L-ar fi mușcat ușor, cu vârful dinților și apoi cu vârful buzelor, ar fi lins și sărutat apoi mușcăturile blânde. Pentru că, orice s-ar spune și vedea, Mrs. Her știa prea bine ce-i blândețea. Doar că nu o mai considera necesară. Să ne reamintim că nu îi mai pasă de nimic.

sex

La asta se gândea Mrs. Her în timp ce își plimba vârful degetului, potențial ucigaș, ca orice deget de femeie prea îndelung neiubită, și care nu cunoaște nicio cauză pentru asta, pe contururile frunzelor deja ofilite. Și se mai gândea cât de lipsit de imaginație și bun gust putea fi cel care făcuse un asemena design, frunze deja moarte, când ar fi putut alege din tot ce-i mai frumos pe lumea asta: muguri, flori de cireș ori magnolie, mare blândă, toropită sub apăsarea soarelui, păduri verde fraged, numai bun de mușcat. Și totuși, se gândea Mrs. Her, ea era cu mult mai prejos decât neinspiratul creator, pentru că, iată, ea nici măcar atât nu putea face. Doar redesena conturul deja creat de altcineva.

– Unde se duce, când moare?

– De unde a venit.

– Și de unde a venit?

– Habar nu am.

– Atunci de ce nu spui ”nu știu”?

– Pentru că îmi e teamă. Și apoi, așa se spune, când ești întrebat unde se duce cineva ori ceva, după ce moare.

– Îți e teamă că nu știi?

– Bineînțeles. Tuturor le e teamă de asta. Tocmai de aceea aleg să spună, la rândul lor, ceea ce se spune.

– Dar e prea ușor așa!

– Din când în când trebuie să fie ușor.

Așa vorbea Mrs. Her cu ea însăși, când, întinzând mâna după sticla de whiskey de lângă pernă, observă că e goală. Își amintea, ca prin ceață, cum își amintește orice om beat, cum frunza se transformase în fluture. Cel mai frumos fluture pe care îl văzuse vreodată. Nu văzuse prea mulți, dar când ceva e frumos, nu ai nevoie de termeni de comparație. Te lovește. Știi. Intră în tine. Galben, roșu, albastru măratec și altul tomnatec, așa, spre gri, verde, portocaliu. Și toate-toate, pastel. Cum îi place ei. Iar fluturele ăsta îi intrase în stomac. Atunci își reaminti Mrs Her, de data asta clar, de blândețe, și îl mângâie pe pieptul cald, cu păr, nici prea lat, nici prea mic, exact cât să dea un ocol, într-atât încât mână să nu obosească, dar nici să nu mai aibă chef de vreun periplu, și cade lenesă, insoletă, ai putea spune, dar te-ai înșela, doar obosită de atâta dragoste, deasupra sfârcului. Dar el, în loc să îi cuprindă mâna într-a lui și să o strângă tare, să o sufoce, până i s-ar fi albăstrit degetele, i-o împinse. Brutal. Vulgar de brutal. Și o duru mai tare decât dacă i-ar fi sufocat-o, sângele nu ar mai fi ajuns acolo, iar doctorii ar fi trebuit să i-o taie pentru a-i salva viața. Să i-o taie în carne vie, ca să fie clar cât de tare o duru gestul lui pe Mrs. Her. Căci cine știe mai bine decât ea că oamenii în somn și la beție fac, spun și dreg tot ce-i mai adevărat în ei.

Tocmai de aceea Mrs Her se sculă din pat, împleticindu-se. Ceața revenise. Era din nou atât de beată încât ar fi mers în patru labe. Noroc că i-au ieșit pereții în cale. Drumul spre baie trecea pe lângă masa din bucătărie, unde Mrs. Her ținea colecția impresionantă de cuțite. Nu multe, dar impresionante. Îi sticli privirea în lamă. Sau lama în privire. Nu mai contează. Ajunse în baie și îl strigă. El veni. Mereu vine. Nu din iubire, ci dintr-un simț al datoriei. Fiecare plătește tribut caracterului său.

O găsiră a doua zi înecată în propria vomă. Așternuturile erau pline de sânge. Nu al ei. Când dădură să o ridice, din stomacul lui Mrs. Her ieși cel mai frumos fluture pe care ochiul omului l-a văzut deodată.

Poate uneori chiar este ușor. Dacă ar fi crezut cu adevărat…

Share This:

6 păreri despre “Despre fluturi, sex și moarte. Și poate un pic de dragoste

  1. Virginia ar fi fost două lucruri. unu, ar fi fost oripilată, pentru că ea nu era cu dick, cu fuck și cu happy wet toilet rooms. și doi, ar fi fost invidioasă văzând că se poate intra, atât de adânc și cu mijloace atât de diferite de ale ei, în depărtări atât de ușor de recunoscut. Charles ar fi fost chiar trei lucruri. ar fi cerut o țigară fără care nu putea să recitească ceva ce trebuie OBLIGATORIU recitit. n-ar fi avut nici o erecție (probabil că ar fi fost deja prea beat). și totuși ar fi avut, tocmai asta spun, că ar fi avut un orgasm care i-ar fi zgâlțâit creierii ca mâna brutală a unei proprietărese de 95 de kile care-i nemulțumită de chiriașul ei boem ce nu-și mai plătește odată și el chiria.
    eu sunt un singur lucru. uluit. că ai trecut la ficțiune, că-ți iese așa de bine (știu, e jignitor să fiu uluit de asta, dar n-o lua chiar în sensul ăsta) și că ai inima asta să schimbi genul numai ca să mă obligi să strâng bani ca să-ți cumpăr cartea de ficțiune (că așa m-am lăudat) când o să apară și ea. deși, uneori mă simt la fel de sumbru-suav ca Virginia și tot uneori am chef de fumat ca Charles.

          1. nu vreau talentată! rămâi foarte talentată!
            mă tem să nu te intimidez cu comentariile mele hipertonice. nu că ai părea ușor de intimidat. dar eu sunt foarte concentrat, insuportabil de concentrat. cu o picătură din mine diluată în apă faci 15 litri de absint. nu vreau să corodez nimic. scrii așa de frumos că ar fi păcat să te lași vreodată. și scrie ce vrei, indiferent de gen, scrie acolo unde te simți în largul tău. dar ficțiunea e mai bună pentru că e mai citită și, de ce nu, mai cumpărată. orice vei scrie eu voi iubi, chiar dacă nu vei găsi comentarii de ale mele dedesubt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>