women21

Despre ce vorbesc femeile când nu le aud bărbații

Ca orice femeie adevărată, m-am trezit și io într-o dimineața, în adolescență și mi-am spus: ”De azi țin dietă”. Și de atunci nu m-am mai lăsat. Pentru că, nu e așa, știm cu toate că fără dietă viața e pustiu. Cre`că tocmai de aceea nu am reușit niciodată să dau jos mai mult de cinci kile. Și apoi, într-o dimineața, mă urcam pe cântar și vedeam că toată viața mea urma să se năruiască.

Tot ceea ce construisem ani de zile, singurul vis constant și solid, începea să apună. Slăbisem. ”Și eu, eu acum ce fac? Ce vis să mai urmez? Dacă slăbesc, eu ce hobby mai am?”. Așa că începeam o luptă constantă, cu arme sigure și care nu m-au dezamăgit niciodată: ciocolată, napolitane, paste, pizza. Prieteni de nădejde. Și uite așa viața mea revenea în făgașul ei și eu puteam să îmi urmez din nou visul. O nouă dietă apărea la orizont. Ce bucurie. Ce încântare. Prima zi, mereu luni, cea mai fericită zi din noul capitol al vieții mele. Vorba românului contemporan: ”Oh, happy day!”

Dar nu despre asta e vorba în text. Bine, în text nu-i vorba despre nimic. Da, e un text despre nimic, în care eu, la un moment dat vă povestesc cum am ajuns aseară în minunata curte a lu` tanti Sanda, bunica mea adoptivă și proprietara casei unde locuiesc, cu alte două cutre tinerele și o minunată doamnă, mama Andreei, să stăm la taclale.

women21

Despre ce altceva pot povesti niște femei cu capul pe umeri, la locul lor și mature? Despre, bineînțeles, ceea ce vorbeau și în adolescență. Relații și diete. Dar pentru că niciuna nu voiam  să ne facem de căcat în fața celeilalte, am trecut rapid repejor peste capitolul relațiilor și am abordat cealaltă temă de o importanță crucială pentru orice femeie: dietele. În legătură cu relațiile, ca să înțelegeți despre ce vorbim aici, aseară, când Ben Affleck o întreba pe Jennifer Aniston ”Vrei să te măriți cu mine?”, io am răspuns, printre lacrimi, ”Da”. Înaintea ei!!! Apoi mi-am dat seama că cererea nu îmi era adresată.

În timp ce vorbeam, și vorbeam, și vorbeam, pentru că dietele sunt nesfârșite, ca exercițiile de matematică, cu n luat câte 7 de 1000 de ori, eu mi-am exprimat un vis, de neîndeplinit în această viață, mi-am asumat asta, de a mă reîncarna într-o gazelă. Suplă, elegantă, grațioasă, iute de picior și cu șanse sigure de a perpetua specia. Dar Andreea, iubitoare de sălbăticiuni periculoase, zice: ”Dar de ce nu o pumă, un jaguar?”

”Daaaaa, o pumă. Neagră. Minunat”. Sper din tot sufletul că Universul aude bine. Dar dacă-i bătrân? Dacă e cam surd de o ureche? Cum ar fi să mă trezesc în viața viitoare o minunată pungă neagră? De gunoi. Sau o minunată p*lă neagră. Ha? Cum ar fi?

Tocmai de aia m-am răzgândit și i-am zis că vreau să fiu tot om. În cazul ăsta, chiar dacă nu aude bine, nu-i nicio problemă. Orice, pom, rom, dom e mai bine, din punctul meu de vedere, decât o pungă de gunoi, neagră. Sau…

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>