12002898_528603580631054_6149154115577480522_n

Depresia nu te privește în ochi

-Cineeee-i?, am întrebat apropiindu-mi gura de interfon, așa cum fac mereu. Am impresia că dacă eu nu aud foarte bine nici ceilalți nu o fac. Apoi am lipit urechea de difuzor. Liniște. Am știut.

Mi-am strâns mai tare baticul la ceafă, am oftat un pic, mi-am rotit privirea prin cameră, am aprins o țigară și m-am dus să deschid ușa de pe palier. Nu am stat să ajungă. Aveam tocănița pe foc. Trebuia să amestec. M-am întors pe călcâie, liniștită, ca omul care știe că n-are unde și de ce să se grăbească. Ce-i menit să i se întâmple, tocmai stă să se întâmple.

Eram în bucătărie, avem țigara în colțul gurii, cu o mână amestecam și pe cealaltă o țineam pe șold. Ca țațele. Întotdeauna mi-am dorit să fiu țață măcar o zi. Singurele mele preocupări să fie cu cine s-a mai culcat vecina de vizavi, câți litri de ulei se pun într-o oală de 20 de litri de zacuscă, cine ce mașină și-a mai luat și să bârfesc. Să plâng când mă uit la telenovele și să freamăt toată când îl ascult pe Julio Iglesias, idolul meu. Nu mi-a ieșit. Încă un vis neîndeplinit. Așa-i viața. Nedreptă.

-Am venit, mi-a spus mai mult răsuflat decât vorbit.

-Știu. Știam de ceva timp că o să vii. Mi-ai tot dat de veste. Dacă nu îți răspund, nu înseamnă că nu știu.

Parcă se rușina. Stătea cu genunchii ușor depărtați, tălpile sprijinite puternic în podea, capul aplecat. Își râșcâia unghiile și nu mă privea în ochi.

Probabil m-a privit când m-am întors cu spatele.

-Ce mult îmi place baticul ăsta. Și ești așa frumoasă când ți-l legi la spate, să nu cadă vreun fir de păr în mâncare. Ești mereu atentă la detalii. Chiar și acum, când știi că nu mai are niciun rost.

-Ba rost are. Mereu are rost. Orice. Voiam să fac ceva de mâncare. Nu trebuia. Dar voiam. Și doar nu oi sta să te aștept așa, cu mâinile în poală. Știu mereu când ești pe aproape. Dar nu știu sigur ceasul. Ce era să fac? Doar nu era să mă prinzi zăcând, în pat. Oi zace apoi.

Și am zâmbit. Știam că îi era greu. Știam că nu ar fi vrut să vină. Știam că îi sunt dragă. Tocmai de aceea mă pândea mereu. Niciodată nu se îndepărta îndeajuns de mult încât să mă piardă din vedere. E adevărat că de multe ori știa exact unde să se așeze, în așa fel încât să îmi dea pace, să nu îi simt respirația în ceafă, dar să poată, dintr-un salt, să mi se așeze în față și să mă înhațe.

Înhațe… sunt nedreaptă cu ea. Așa a făcut în primele două dăți. Apoi am făcut un pact. Ea mă lasă, până în ultimul moment, să îmi văd de treburi, iar eu mă las dusă, de bună voie.

12002898_528603580631054_6149154115577480522_n

-Tu ești gata? Tocănița e gata. Vrei să mănânci ceva înainte să plecăm?

-Nu îmi e foame. M-am oprit la patronul unui restaurant înainte să vin aici și m-a cinstit cum se cuvine. Niște apă, dacă ai.

-Da, uite sticla lângă pat. Vrei pahar?

-Nu, beau după tine. Te știu cât ești de curată.

M-a luat de braț. Începuse deja să se învârtă totul cu mine. Nu mai puteam să merg de una singură. Voiam să dorm. Adânc. Mult.

-Domnișoară, aveți tensiunea 90 cu 50. Odihnă, hrană și liniște. Multă liniște.

-Vreau la baie. Mă duceți, vă rog?

Doamna de la Salvare m-a luat de subsuoară și m-a dus la baie. M-a așezat pe WC, mi-am sprijinit capul de abdomenul ei, că nu puteam să îl țin drept, și aproape că am adormit în timp ce urinam.

-Gata? Haideți în pat. Odihnă, da? Și hrană. Nu vă mai gândiți la nimic. V-am făcut un somnifer. Efectul o să dureze câteva ore. Concediu medical cât aveți nevoie. Nu dă faliment compania dacă lipsiți câteva zile. Și bărbații, niciunul nu merită sănătatea și mințile dumneavoastră. Fiți cuminte și puneți-vă pe picioare.

Am izbucnit într-un râs isteric.

-Bărbații… aș da orice pentru un singular, doamnă.

Înainte să adorm, am privit înspre fotoliu. Stătea cu capul aplecat și își râșcâia unghiile. Și-a ridicat privirea. Și-a sprijinit-o în tâmpla mea. Niciodată în ochi. Parcă se rușinează mereu. A dat din cap a părere de rău. A și oftat.

Apoi a venit lângă pat. A băut o gură de apă din sticla de la capul patului, s-a întins lângă mine, mi-a luat capul la pieptul ei și a început să cânte, înceeeeet, mai mult respirat: ”Plânge-o mierlă pe păduri/Of, of, of/Prins e Lucaci în lanțuri/Pentru sfânta libertate/De care noi n-avem parte”.

Share This:

3 păreri despre “Depresia nu te privește în ochi

  1. ha! a sunat si la mine! eram copil cind am cunoscut-o (de ce ar trebui un copil sa o cunoasca?). ba chiar m-a privit direct in ochi si m-a facut sa am incredere in ea. m-a culcat la sinul ei si mi-a cintat, cum spui tu… m-a crescut si mi-a fost mama… asa credeam. mai tirziu, adolescent fiind, nu stiu cum, lucrurile s-au schimbat… nu mai era blinda. A luat-o pe mama si nu a mai adus-o inapoi. Intr-o alta zi s-a dus cu Moartea la un bun prieten si era cit pe ce sa-l convinga sa plece cu ele. Dar eram acolo si le-am spus ca nu se cade! Nu prea le-a placut dar apucasera sa ia o parte din el si au plecat asa. N-a stat mult departe si s-a intors la usa mea cu niste prietene, Disperarea, Furia, Deznadejdea, Singuratatea si am baut si am facut sex in grup pina la Dimineata. Am dansat cu ielele si era frig si era iarna iar noaptea a fost lunga. Dimineata, cind toate dormeau obosite, am auzit un ciocanit timid la usa… era o fatuca blonda cu buzele rosii intrebind daca un Om locuieste acolo. Am luat-o de mina si am plecat in lume. Acum citeva seri, dupa multi ani, a sunat la usa: era Ea, Depresia! Batrina dar tot frumoasa! Mi-a spus: stai linistit, n-am venit pentru tine! Acum stam la masa si ne privim iarasi in ochi! Ne masuram fortele… poate n-ai venit pentru mine dar ai dat peste mine

  2. Foarte trist! Si adevărat! Si atat de de adânc! Si extrem de aproape! Înfiorătoare de aproape! Mi-e groaza! Cineva apropiat, foarte apropiat, a trecut prin ceea ce tu descrii! Abia acum inteleg! Iti iubesc scrisul! Mai scrie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>