12046764_544186189072793_1223874223697447745_n

Cecilia asculta Strani amori. Și a murit

Iar am fost la restaurant cu specific italian, chiar dacă mi-am jurat că nu mai merg. Sunt o proastă. Și doar știu că ăia altceva decât Al Bano și Romina, Ricchi e Poveri, Eros și Laura Pausini nu bagă. De parcă asta ar fi muzica italiană. Și orice, dar Strani amori nu. Aia nu. De fiecare dată o pun și eu de fiecare dată mă duc și le spun să oprească dracu` odată melodia aia.

Se uită la mine ciudat. Normal. Pentru că ei nu știu că Cecilia a murit. Și că Alin, frate-so, înainte să plece în armată mi-a trimis prin Cecilia o scrisoare de dragoste, în care îmi mărturisea că de două veri e îndrăgostit de mine, și caseta cu Laura Pausini.

Am ascultat în vara aia Strani amori, cu Cecilia, de ne-a ieșit pe ochi. Dormeam amândouă și cred că fredonam în somn. Ne trezeam, aprindeam o țigară pe care o poșteam că eu nu putusem să fur bani de la unchiu-mio, care schimbase iar ascunzătoarea și Ceciliei, mă-sa nu voia să îi dea de țigări. Mă milogisem la Laurențiu și i se făcuse milă ăluia. Îmi dăduse câteva țigări. Iar eu, cum aveam țigări, cum o tuleam la Cecilia. În camera ei era răcoare. Îi împleteam părul lung și negru, ondulat, până la cur avea părul Cecilia, o țineam între picioarele mele și ea îmi povestea cât de dor îi e de George. Io împleteam și ea se despletea cu spatele la mine. Spatele ăla mic și frumos, cu talie subțire și picioare fâșnețe, de musteau, ca strugurii în butoi, în septembrie, înainte să fie must și apoi vin, musteau a tinerețe. Mâncam gogoși și pâine caldă, beam sifon rece și apoi mâncam lubeniță, tot rece, proaspăt scoasă din fântână.

Așa stătea Cecilia și îmi povestea cât a rănit-o Georrrrge. Că era rârâită Cecilia. Și nu oricum. Rârârită cu un r care clipocea. Nu te durea pe timpan. Te izbea așa cum face izvorul rece, în august, în mijlocul pădurii. Și îmi spunea ce dor îi e de Georrrge, care a umblat după ea vreo două veri. Până a futut-o. I-a tras-o și s-a cam dat la fund apoi. Io ce să zic acum? Că îl iubeam și pe George. Și îl înțelegeam. Că cică nu se dăduse la fund, dar și ea era prea geloasă și pisăloagă. Nu-s pisăloagă, Oana. Îi trimit scrisori. Că îl iubesc. Cum iubește un copil? Fără opreliști. Spune tot ce simte. Așa făcea și Cecilia, că nu apucase să își murdărească sufletul. Îi era dor de 1000 de ori? Îi trimitea 1000 de scrisori. Romantic, nu?

Și plângea Cecilia și îmi povestea ”Strani amori che vanno e vengono nei pensieri che li nascondono” cât de mult îl dorește pe George. Dar nu mai. Gata. Că trebuie să învețe pentru facultate. Pentru că ea nu o să rămână în satul ăla din fundul Olteniei. Nu-i făcută pentru asta. Am fost la țigancă. Să ne ghicească în cărți. Și mincinoasa dracu` i-a spus că Georrrrge o să se întoarcă la ea. Să aștepte. Și a râs Cecilia. I-au sclipit ochii și a fost fericită. Ghicitoarele mint. Cel puțin ălea din satul nostru din Oltenia. Mint țigăncile de îngheață apele.

12046764_544186189072793_1223874223697447745_n

Dar poate că nu. Poate că George s-ar fi întors la Cecilia, dacă nu ar fi murit codana asta rârâită și frumoasă, cu ochi negri abanos și buze roșii de parcă erau mereu mușcate de vreun iubit ascuns. A murit stupid. Într-un accident de mașină. Nu voia să rămână în satul ăla. Nu a rămas. S-a dus. Direct doi metri sub pământ pentru că un dobitoc beat a intrat cu mașina în mașina în care se afla Cecilia. Și dusă a fost. Nu am fost la înmormântare, să nu stric tradiția. Nu am fost la înmormântarea niciunui om iubit: Tata Min, bunicu` (nici nu aveam cum că s-a sinucis când eu colindam prin Univers), a lui Petrică, Buni Vali.

Cecilia a fost ultimul om care mi-a mai trimis scrisori și felicitări prin poștă. Când am aflat că a murit, le-am ars pe toate și am ascultat pentru ultima oară, voit, Strani amori. După aia am rupt banda casetei. Cu furie. Nu Cecilia. De ce Cecilia? Dintre atâția, tocmai Cecilia mea frumoasă și rârâită.

Alin s-a însurat. Are copil. Georrrge la fel. Eu doar nu mai ascult Strani amori. În restaurante. Cecilia e moartă.

Sono amorrrrri che spesso a quest’età
Si confondono dentrrrrrro a quest’anima
Che s’interrrrrrrroga senza deciderrrrrrre
Se è un amorrrrre che fa per noi

 

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>