1958 Actițe la Cannes

Ce am învățat din suferințele mele

Știu câte ceva despre suferință. Îmi e prietenă bună. Uite, chiar acum când scriu, stăm la taclale. Stă cocoțată pe umărul meu stâng și bate darabanda direct pe inimă. Dar nu știu de ce, poate pentru că așa am fost crescută sau așa m-am născut, găsesc ceva bun în tot ce mi se întâmplă. Și să știți că suferința e cel mai bun dascăl.

De la ea am învățat că timpul diminuează durerea. E prietenul nostru, dacă îi dăm voie. E de partea noastră. Tocmai de aceea îl las să treacă. Prin mine. Mă ridic de la pământ, forțat de multe ori, și încep să fac tot ceea ce făceam înainte de suferință. Tot ceea ce mă făcea bucuroasă. În felul ăsta, viața continuă și începe să vindece rănile.

Am învățat să nu contez pe nimeni. Să mă descurc de una singură. Să găsesc soluții. Iar dacă vine vreo mână de ajutor, să o prind. Dar să nu depind de ea. Să știu că le poate face pe toate și de una singură.

Am învățat tăcerea. Pentru că aud când tac, mă aud cel mai bine. Ce vreau, cum vreau, ce am greșit.

Am învățat să ascult oamenii. Toți suferă. Și oricât de diferiți am părea, în adâncul sufletului vrem aceleași lucruri: iubire, atenție, să împărtășim, să fim înțeleși. Și ne răneasc aceleași lucruri. Felul în care ne manifestăm sau rispostăm e diferit. Așa că, ascultându-i pe ceilalți, am văzut în mine mult mai clar. Din afară.

Am învățat că eu sunt singura constantă a vieții mele. Tocmai de aceea nu trebuie să mă trădez sau să renunț la lucrurile care mă fac bucuroasă. Cine mă iubește, mă va încuraja să merg mai departe, pe drumul meu.

Am învățat să mă dăruiesc, dar întotdeauna să păstrez o bucată de suflet pentru mine. Nu se știe niciodată. OAmenii pot pleca. Așa cum au venit. Sau eu pot pleca. Tocmai de aceea am nevoie de mine, ca să nu îmi pierd echilibrul, pe termen lung.

Am învățat să nu îmi fie rușine cu suferința mea. Când doare mai tare, vorbesc cu oamenii. Le spun ce și cât mă doare. Surprinzător cât de solidari pot fi. Și să fii înțeles în momentele ălea, e crucial.

Am învățat că am nevoie de singurătatea mea. Și că o trăiesc mult mi frumos dacă acasă mă așteaptă cineva. Cineva care îmi înțelege și respectă nevoia de singurătate.

Am învățat că îmi place la nebunie să dăruiesc și am nevoie de asta ca de aer.

1958 Actițe la Cannes

Am învățat că uneori trebuie să facem ceea ce e corect față de cei care ne iubesc, chiar dacă asta înseamnă să ne înfrânăm impulsurile de moment.

Am învățat să o las mai moale cu controlul și să mai las lucrurile să se rezolve de la sine. Câteodată e chiar așa de simplu!

Am învățat să devin mai înțelegătoare față de oameni pentru că fiecare are povestea lui de durere.

Am învățat că cel mai eficient mod de vindecare e să continui să sper și să visez. Chiar dacă uneori îmi e teamă că visurile mele nu se vor îndeplini. Atunci cred și mai tare în ele. Și muncesc pentru a mi le îndeplini.

Am învățat să îmi ascult sufletul pentru că el știe de la început deznodământul. Și nu se înșală niciodată.

Am învățat că salvarea poate veni de unde nici nu te aștepți. Iar pentru asta e foarte important să fii treaz și mereu atent la ceea ce se întâmplă în jur.

Am învățat să spun nu.

Am învățat că iubirea e îndeajuns pentru a depăși crizele inerente unei relații. Dacă se termină, nu a (mai) fost iubire. Cel puțin nu din ambele părți. Iar ”iubirea cu forța se cheamă viol”. Și atunci ce rost ar fi avut? Mai bine așa. Înseamnă că trebuie să apară. Tu să fii pregătit să o primești, cu tot sufletul deschis.

Am învățat să nu iau decizii seara, când sunt obosită. Dimineața totul e mult mai ușor și lucrurile sunt mai clare (doar e lumină) și găsești mai ușor forța să mergi mai departe. Cu fiecare dimineață tot mai departe.

Am învățat că suferinț trebuie să o lași să fie. Altfel, are efect de bumerang: cu cât o respingi mai abitir, cu atât i se amplifică forța.

Am învățat că e inutil să încerci să îi faci pe plac celuilalt, atâta timp cât asta înseamnă să intri în contradicție cu tine însuți. Fără tertipuri, măști sau planuri prestabilite. Arată-te exact așa cum ești. De abia atunci dai o șansă  iubirii. Altfel, e un film care se va termina prost. Inevitabil.

Am învățat că da, oamenii se pot schimba. Dacă iubesc. Iar pentru asta e nevoie de timp. Și fiecare om are ritmul său.

Am învățat că vorbele neacoperite de fapte nu au nicio valoare. Tinichea aurită.

Am învățat că, dacă iubești, faci sacrificii. Uneori e nevoie să strângi din dinți și să suporți. Vorba antrenorului meu: ”În sport și iubire nu se poate fără durere”. Când te oprești? Când simți că ai ajuns la limită. Așa am învățat să plec.

Am învățat să mă bucur de ceea ce mă face fericită, exact în momentul în care se întâmplă. Când vine primăvara, vara, când înflorește magnolia, ori teii umplu de parfum orașul. Cine știe dacă le mai prind și anul viitor?

Și uite așa, din toată durerea, am apărut eu, cea care, în acest moment, stau cu sufletul deschis în fața voastră. Ceea ce îmi poate aduce alte suferințe. Fără îndoială. Îmi e teamă. Iar asta îmi reamintește că am mai învățat ceva: să nu transform teama într-un obstacol. Pentru că e singura șansă de a mă bucura de viață, în toată puritatea manifestării ei.

Share This:

3 păreri despre “Ce am învățat din suferințele mele

  1. Pana la urma viata e chiar mai frumoasa si mai bogata pentru ca suntem suma suferintelor noastre,a experientelor bune sau mai putin bune!Sa incerci sa inveti ceva dintr-o suferinta,sa incerci sa devii mai bun si mai frumos, mai uman ,mai tolerant,mai iubitor de tine si de oameni si de tot ce-i in jurul tau,mi se pare un privilegiu!Suferinte mai mari sau mai mici ne sunt date tuturor,cred doar ca rezultatul transformarilor interioare e diferit de la o persoana la alta fiindca fiecaruia ii trebuie timpul lui sa inteleaga ceea ce are de invatat.
    Merci pentru articol, o lectie de umilitate si de rezilienta !

  2. ce n-ai învățat tu din suferințele tale:
    ce ai cu adevărat nevoie
    ce nu vrei de fapt
    ce te doare
    cum te cheamă
    să alergi
    să alegi
    chineza
    unde te cheamă
    să fii aleasă
    să te oprești din alergat
    tabelul periodic al elementelor
    aritmetica.

    ce am învățat eu din suferințele tale:
    fizica cuantica
    cuvinte care nu erau în dicționar
    cum te cheamă
    cine e autorul tău preferat
    diferența dintre dimineață și seară
    chineza
    cine nu e cititorul tău preferat
    libertăți
    sensibilități
    vulnerabilități
    estetici dureroase.

  3. Ce nu ai invatat tu de fapt (cel mai important lucru): ca Dumnezeu este singura constanta. Sper sa inveti pina nu e prea tirziu.
    Si sper sa mai intelegi odata, la un moment dat, ca nu se poate viata fara El.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>