bun

Bunătatea nu are deadline

Io nu-s mai bună de sărbători. Nu prea sunt bună în general. Din salariul și prima de Crăciun fac cadouri celor dragi și îmi îndeplinesc câte un vis pur mercantil. Și gata banii.

Nici nu simt vreo magie a Crăciunului. Îmi place la nebunie că fac bradul cu tata, casa e lună și bec, mama face friptură și sarmale, cântăm, ne luăm la dans și bem șpriț. Dar e la fel atunci când ne pregătim de ziua vreunuia dintre noi, minus brad. În rest, o societate care umple coșurile, frigiderele, burțile până la refuz și apoi cabinetele medicilor de familie ori spitalele.

Dacă simt nevoia unui gest altruist, mă las dusă de val exact în momentul în care simt să o fac, indiferent de anotimp. Și pe lângă asta, urăsc frigul și prin tranzitivitate, iarna. O urăsc visceral. Nu vreau zăpadă care apoi se transformă în mocirlă, nu îmi place să ajung la birou dumnezeind din cauza frigului care mi-a paralizat fața și nici nu îmi place muntele. Adică îmi place, dar vara. Când mă pot plimba liniștită prin păduri în tricou și pantaloni scurți, mă opresc la vreun izvor și mă adăp după pofta sufletului, mă întind la soare prin poienițe și pe pășuni, beau o bere în tihnă și duhănesc o țigară, cu ochiu-nfipt în cerul de un albastru care mă uimește prin claritatea și puritatea lui de fiecare dată. Că niciodată nu-i la fel. Și mult mai mult îmi place să mă afund în mare, cu piele scăpărând a căldură și apăsată de prea mult soare, să mă zgârie nisipul în talpă, iar seara să trag o rochie pe mine și să mănânc fructe de mare în vreun restaurant pe plajă.

Dar să ne întoarcem la punctul de plecare. Frenezia celor mai buni de sărbători. Să mor dacă o înțeleg. Ce înțeleg e că a devenit o modă. Și-i cu deadline: de Crăciun fii mai bun, nu?

Puțini sunt cei care fac asta pentru că simt nevoia de a oferi bucurii celor mai necăjiți. Iar ăia, pot să vă asigur, o fac constant. Și fără să se laude cu asta. O fac și gata. Nu au nevoie de apreciere pentru asta. Tot ce își doresc e să ajute necăjiții care nu o pot face singuri. Ăștia sunt oamenii cu adevărat buni. Cei care lasă ceva în urma lor. Salvatorii. Restul, șampanie ieftină răsuflată.

bun

Îmi amintesc că la un momentdat am citit un articol despre un om care a plătit integral operația a unei fetițe. O intervenție de câteva zeci de mii de euro, pe care părinții nu și-o putea permite. A rămas anonim. Nici la insistențele presei nu a dorit să își divulge identitatea. Și nu era perioada sărbătorilor. Iar ca această persoană mai sunt multe. Știu. Ceea ce îmi demonstrează că adevărații eroi sunt cei care oferă fără să aștepte nimic în schimb. Marii anonimi.

În rest, pițipoance și cocalari care daaaa, hai la orfelinat să donăm niște pachete. Da, da, hai să fim buni. Eu recunosc. Sunt egoistă. Am fost o singură dată și nu mai merg veci. Pentru că am plecat de acolo traumatizată. I-aș fi luat pe toți acasă. Iar ei ar fi venit. Așa că prefer să evit suferința lor și a mea.

Am și participat într-un an la un astfel de eveniment, organizat de multinațională. Ne-am dus în grup, în hainele noastre fițoase, cizme de minim 250 de lei, poșete bengoase, în care se lăfăiau portofelele cu carduri și bancnote, nu multe, dar nici puține. Și am petrecut o zi cu copiii de la un adăpost temporar. M-am simțit cea mai ipocrită persoană din lume. Pentru că eu, de acolo, plecam acasă, unde aveam brad, mâncare și familie. Ei rămâneau. La fel de abandonați și săraci, dormind câte cel puțin patru în cameră. De atunci m-am lecuit. Copiii ăia se leagă de tine de la primul contact. Au atâta nevoie de afecțiune, încât orice gest drăgăstos îi face să îți pună sufletul în palmă, să îți închdă pumnul cu mâna lor micuță și să îți spună ”Nu, nu. Lasă-l acolo. Nu îl mai vreau. Ia-l tu”. Și apoi împart cu tine ciocolata pe care le-ai adus-o cadou. Ba chiar ți-o oferă toată. Și se bucură nespus dacă o primești. Că, la rândul lor, au făcut ceva pentru tine. Te-au răsplătit cum au putut mai bine. Dureros. Nu mai vreau nici așa ceva.

Îi admir pe cei care sunt capabili să ajute oamenii în nevoie. Materială sau sufletească. Și nu doar de sărbători. Mereu. La cât e de săracă țara asta, ocazii apar la tot pasul, har Domnului. Eu, una, prefer ca din banii pe care îi câștig să le fac bucurii celor pe care îi iubesc și să viețuiesc. Habar nu am cum m-aș comporta dacă aș avea îndeajuns de mulți bani încât să pot ajuta și alți oameni. Dar această ipoteză e atât de neveridică, încât nici nu îmi bat capul.

Concluzia? De Crăciun nu fi mai bun. Fii atunci când simți nevoia.

 

Share This:

5 păreri despre “Bunătatea nu are deadline

  1. Nu am avut ocazia sa merg vreodata intr-un orfelinat, si sper sa nu am ocazia, decat, poate, in cazul in care mi-o doresc. Insa, am avut ocazia sa vad ce mananca cei din orfelinat. Ti se intoarce stomacul pe dos, si nu numai. Lasand la o parte ca toate alimentele sunt expirate. Luand un astfel de copil acasa de sarbatori mai mult rau ii faci decat bine.

  2. mie, pe toată perioada sărbătorilor, tare-mi vine să mă duc să jefuiesc niște bătrâni și apoi să-mi încui pisica în congelator. dacă reușesc să mă abțin de la aceste fapte de o moralitate îndoielnică până la bobotează, a trecut deadline-ul și brusc trec în cealaltă tabără, a robin-hoozilor, a batmenilor și a celorlalți oameni de bine de pe uliță la noi. acuma, vreau să știu, eu ce-s, unde mă calific? a)bunul samaritean b)samariteanul clasic c)bipolarul sezonier sau d)altele?

  3. Ajut amaratii de cate ori am ocazia, chestia cu face parte dintr-un cantec , nu ma iau eu dupa asta, ce-i drept, poate unii se simt mai bine daca doneaza in preajma sarbatorilor, se bucura mai tare de sarbatori astfel, isi usureaza poate constiinta…., dar vorba ta, trebuie sa existe o perioada cand sa fii mai bun? trebuie sa fii si azi si maine si poimaine, in fiecare zi tot mai bun

  4. Sunt curioasa in care viata ne-am cunoscut sau cum de existam amandoua in paralel! Nu cred ca exista eveniment pe care tu sa-l fi expus si eu sa nu-l fi simtit si trait!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>