morgana

Bărbatul morgana

Haos. Dulapul din bucătărie. În dormitor. Living. Dulapul cu haine. Haos. Nici nu mai știu dacă m-am uitat prin casă sau în viața mea. Nu mai știu ce uși am deschis. Eșec, după eșec, după eșec. Știu foarte bine că nu sunt un eșec. Dar m-am ales.

Afară e doar un grad. Iar eu port un singur cercel. Un singur inel. Pe aceeași mână. Și o singură mănușă. Și ascult Leonard Cohen, Waiting for the miracle to come, pentru că în cărți și melodii și filme suntem curajoși, iubire.

Și, iubire, lasă-te alungat de fiecare dată. Te voi chema mereu. Să nu te îndoiești. Nu. Vei putea veni oricând. Dar lasă-mă să te alung din când în când, să ascult Leonard Cohen și să te urlu. Vino mereu a doua zi. După ce ne-am trăit. Și, poate, uneori ne-am scris. Pentru că doar așa am putea fi.

Sunt atâtea iluzii. Te rog. Nu și tu. Pentru că tu poți trăi oricum. Eu nu știu altfel. Lasă-te alungat. Vino a doua zi. Mereu te-aș implora să mă ierți. Dramatic și teatral.

Și îți promit că de fiecare dată voi dormi în bucătărie, pe jos și îți voi urla numele. E așa de greu? E. Știu. Dar eu așa m-am ales. Mă poți iubi așa, nebună? Înnebunită după tine?

morgana

Am fi doar noi doi și o pisică și, din când în când, o cură de slăbire. Pentru că, în fond, sunt o femeie normală și banală care se teme de anonimat. Și nici măcar nu am făcut un copil. Să las ceva bun în urma mea. Ar fi bun. Jur pe ce am mai scump. Ar fi jurământul meu de iubire de viață.

Azi dimineață m-am trezit cu miros de dragoste pe cerul gurii. Iar pe la 16.30 stăteam în fața casei, cu capul pe volan și plângeam. E haos. Ți-am spus. Pentru că mi s-a părut dragoste și apoi m-a lovit, de nicăieri, că de curând am crezut în sens. În existența lui. Și m-am îngrășat apoi. Pentru că și răul e în lanț. Ca binele.

Iar după ce am plâns, am urlat în mașină, a trebuit să deschid dulapul. Am scris două cărți. Și dacă nu voi mai putea scrie într-o zi?Eu cine, ce voi fi? Te-aș fi sunat și ți-aș fi spus să vii și să mă ții în brațe, în seara asta. Dar sunt atât de slabă, în ultimul timp. Am uitat cum se face când e greu, ești frânt și te așezi la pământ în fața tuturor. Nu mai știu. Râd. Cânt. Și apoi ajung acasă și mă uit la oalele din chiuvetă. Și îmi dau seama că totul e un dezastru.

Mi-e teamă. Am învățat să îmi înghit plânsul. Apoi ajung acasă și mă sufoc. Beau ca să am un motiv să deschid gura, să trag aer în piept, mă pierd prin pahar, mă înghit, să pot plânge în voie. Să uit tot ce am învățat. Să plâng. Ore. Zile în șir.

Atât de teamă îmi e.

Share This:

4 păreri despre “Bărbatul morgana

  1. Ca întotdeauna, Ioana, in acord cu vremurile. Adevăr sau ficțiune, nu contează, doare la fel de frumos. Te urmăresc cu drag. Ana-Maria

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>