artist

Bani pentru artiști

Nu mă zgârcesc niciodată atunci când e vorba de flori și artă. Ba mai mult, îmi dau ultimii bani pe cărți, cd-uri, bilete la teatru sau concerte. Ori un buchet de flori, dacă am o zi înnorată. Să mi-o mai lumineze. Iar când spun ultimii, vă rog să o luați ad literam. Plătesc la casă ori băbuță și apoi mă gândesc ce mănânc a doua zi, ori cum îmi cumpăr țigări. De cele mai multe ori iau bani împrumut până la salariu. Sau îmi mai face mama câte o surpriză în plic. Ideea e că mă descurc. Nu mor de foame și nici de nefumat ori nebăut. Am din toate, cât îmi trebuie, până la urmă.

Cumpăr artă. Atât cât îmi permite bugetul. Cărți din librărie, tablouri nu foarte valoroase, dar frumoase. De mă fac să zâmbesc sau să visez când mă uit la ele. De fiecare dată când împrumut o carte și îmi place, mă duc apoi să o cumpăr. Aici, în Timișoara, nu prea plătesc biletele la teatru pentru că scriu pentru blogul TNTm-ului. Și de cele mai multe ori mă simt vinovată pentru asta. Dar mă consolez gândindu-mă că, până la urmă, e un troc echitabil. Și eu muncesc apoi ca să iasă un text de să ungă oamenii pe suflet.

Fac toate asta pentru că am prieteni artiști. Prieteni care din asta încearcă să trăiască. Mulți dintre ei, să subziste. Da, da. Că așa-i în țara noastră unde non valorile sunt promovate, câștigă mii de euro promovând antitalentul, ei înșiși exponenți remarcabili, de anvergură, ai tagmei respective.

Nu. Nu e cum spune Doctor House că ”spui că nu poți trăi fără dragoste? încearcă fără aer” sau ceva de genul ăsta. Nu, dacă vrei să și viețuiești, nu doar să supraviețuiești. Dacă vrei să stai pe verticală. Altfel, nu ai de ce să citești textul ăsta. Oprește-te, că nu-i pentru tine.

Și apoi merg la operă, filarmonică sau teatru, vorbesc cu prietena mea, profesoară de limba română, care luptă de zeci de ani să perpetueze valoarea și arta într-un oraș de provincie, unde pe oameni îi cam doare în cur de așa ceva și mă doare și doare și pe mine. Sufletul. Pentru că oamenii ăștia, doctori de suflete, cei care ne fac să realizăm divinitatea din noi, luptă să supraviețuiască. Și e nedrept. Sunt artiști pe care, dacă mi-aș permite, i-aș ține în casa mea și le-aș oferi tot confortul pentru ca ei să poate crea în pace. Unul dintre ei e Flavius Ardelean. Așa, ca să știți. Și să îi cumpărați cărțile. Pentru că Flavius e Scriitor.

artist

Banii sunt importanți. Banii contează. Banii ne dau liniștea necesară pentru a putea face, în pace, ceea ce ne place. Și asta e esențial pentru orice om. Artist au ba. Bine, ați putea spune că artistul are nevoie de tumult, zbucium, frământări ca să scrie. Adevărat. Artiștii au nevoie de emoții puternice. Dar, pe lângă asta, artistul trebuie să mănânce, să plătească factura la gaz, curent, întreținerea. Să își crească copiii sau animalul de companie. Artistul ar vrea și el să plece într-un concediu, măcar o dată pe an, să îl mai pleznească inspirația. Ca să ne bucure apoi pe noi, ăștia care avem nevoie de artă ca de aer. Să ne facă fericiți. Iar viața și fericirea nu ar trebui să fie ieftine. Dimpotrivă. Ceea ce mă face să cred că oamenii nu mai știu ce-i fericirea. Spun că o vor, dar habar nu au ce vor, de fapt.

Din când în când deschid televizorul, tot mai rar de un timp încoace, pentru că mă apucă o scârbă de nedescris privind și auzind, și văd acolo, pe ecran, lichele ori curve siliconate și botoxate, cocalari umflați și care adună la spectacolele lor sute de oameni. Sau în fața ecranelor. Și câștigă de pe urma proștilor o grămadă de bani. Și îmi vine să vomit. Și apoi mă revolt. Și simt furie. Și, ca să mă mai potolesc cumva, mă duc să îmi mai cumpăr o carte. Așa, ca răzbunare față de aceste nedreptăți în care societatea noastră absolut anormală și promotoare a non valorilor ne obligă să trăim.

Tocmai de aceea mă aplec în fața celor care au renunțat la joburile lor și au ales să trăiască doar din artă. Îi susțin din tot sufletul și toată viața mea voi continua să cred că arta și florile merită toți banii. Ad literam. Ba mai mult, de multe ori îmi spun că sunt o lașă pentru că nu am curajul să renunț la jobul meu și să încerc să trăiesc din scris. Dar știu că în acel moment creația ar deveni o presiune pentru mine și nu aș mai face-o așa cum știu și pot mai bine. Am ales și plătesc un preț pentru asta. Iar, pe lângă asta, voi continua să scot fără ezitare ori părere de rău ultimii bani din portofel pentru artă. Doar e vorba de sufletul meu. Despre aerul meu. Și pentru astea plătesc oricât. Cu bucurie.  Până la urmă, e viața mea, ce mama naibii?

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Share This:

2 păreri despre “Bani pentru artiști

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>