dance

Așa, cu iubire

Când mi-a scris D vineri, D, amicul meu, fost iubit: ”Auzi, peste două săptămâni încep cursurile de salsa la noi, la școală. Nu ne faci și nouă un pic de publicitate?”, m-am cam blocat. Pe D nu îl pot refuza pentru nimic în lume. Pentru că îl iubesc de mor. Dar nici nu scriu articole publicitare. I-am spus ”da” și am început să mă gândesc. Trebuia să leg asta de o poveste reală.

Și s-a întâmplat. Exact în weekendul care a trecut.  Când l-am văzut în aeroport, am știut că e mai grav decât îmi spusese. Privirea aia stinsă, fața îmbătrânită, zâmbetul trist, le știam. Le văzusem de atâtea ori în oglindă.

L-am strâns tare în brațe: ”Hai, hai să mergem acasă”. M-a strâns în brațe și a început să plângă. În 13 ani, niciodată nu mi-am văzut prietenul așa de dărâmat. Despărțirea de tipa aia a fost doar evenimentul care a umplut paharul. Se adunaseră prea multe, iar el era în iad. Insomnii, plâns din senin, ”e întuneric și nu mă recunosc. Nu știu ce să fac”. Oh, cât de bine știam prin ce trece.  Trăia exact ce trăisem eu cu câteva luni în urmă, când A mi-a spus că nu mă vrea. Iubire, răbdare și lumină. De asta avea nevoie. Și muzică. Eu așa m-am vindecat. Iar noi suntem foarte asemănători.

Avea nevoie să reăgăsească bucuria vieții. Pofta de viață. Și așa m-am gândit că, dacă ar fi rămas, l-aș fi trimis la cursurile de salsa ale școlii unde merge D. Chiar îmi spusese că, poate, când se întoarce acasă va merge să ia ceva lecții de dans pentru că vrea să cunoască lume nouă. Așa că am început să fac ceea ce îi face bine oricărui om bolnav la suflet: am ieșit la plimbare prin soare, l-am ascultat, l-am lăsat să plângă și l-am ținut mult și strâns în brațe. L-am pupat pe cap și l-am mângâiat. I-am făcut ceai cald, l-am acoperit cu pătura când a spus că e cam frig, și-a pus capul pe genunchii mei și a adormit. A fost primul moment, în două zile, când am respirat ușurată. Am dat drumul la film și mi-am aprins o țigară.

salsa

Nu aveam cum să îl salvez. Doar el putea face asta. Dar faptul că se simțea în siguranță și iubit era îndeajuns ca să înceapă să se întoarcă în el. A avut încredere în mine. Eram singura persoană alături de care se simțea în siguranță și s-a abandonat. Instinctiv. Nici nu se poate altfel. Dar sâmbătă, când a adormit ca un copil mic, am știut că îl va mai durea ceva timp despărțirea, însă începuse să se vindece.

Mi-ar fi plăcut să mai rămânĂ ceva timp ca să îl duc la o petrecere a școlii de dans. Mi-am amintit de cea de la începutul verii, la care am fost și eu. Le vedeam doar picioarele de la masa unde stăteam, din spatele panoului. Picioare vesele care se învârteau, se opreau pe toc ori vârf, câte o urmă de fustă ușoară. Urma și fusta. Era atât de frumos și vesel încât nu mi-aș fi dorit să fiu acolo, în brațele unui bărbat care m-ar fi învârtit, mi-ar fi atins mâna iar eu aș fi știut că trebuie să mă întorc, ca să curgă dansul. Voiam doar să privesc și să mă bucur de ei. Știu sigur că i-ar fi plăcut și lui. Iubește muzica și dansul.

A plecat luni dimineața. Tristețea aia profundă îi dispăruse în privire: ”Să deschizi agenda roz, când te duci acasă”, mi-a spus. Am făcut-o: ”Am venit aici, dorind să regăsesc o prietenă care să îmi dea o mână de ajutor. Mi-am găsit, însă, îngerul păzitor care mi-a redat bucuria vieții și m-a reînvățat să trăiesc”. Și asta în doar două zile. Așa cum v-am spus la început: cu iubire, lumină și răbdare.

Așa că, dacă vă bate gândul, aici aveți un video, trimis de D și mi-a atras atenția că el a făcut video-ul:

Share This:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>