11888002_523921197765959_3812319535014813982_n

A trebuit să dansez cu dracii ca să mă întorc la mine

”Nu te-ai schimbat deloc. Ești tot ca în facultate. Zâmbăreață, plină de energie și voie bună.” Am zâmbit și am dat din cap. Nu aveam nici eu, nici el, Daniel, fostul meu coleg de facultate, timp să stăm la taclale.

Dar de am fi avut, i-aș fi spus. Eheeeei, dragul meu, m-am schimbat. M-am schimbat așa de mult… Atât de mult încât aproape am reușit să mă întorc la mine. Știi cât de mult m-am schimbat? Îți spun. Mi-am frânt aripile, am învățat să mint și să mă ascund, să părăsesc și să înșel. Să trădez și să nu am încredere. Să fiu sceptică, și pragmatică, și temătoare.

Am fost în Iad și am dansat cu dracii. Am băut cu ei la aceeași masă și ne-am sărutat pe obraz. Și cu unii am împărțit patul. Și de acolo am plecat în Purgatoriu. Unde nu am poposit prea mult, că știi bine, niciodată nu mi-au plăcut stările confortabile, călduțe. Așa că am luat-o prin viață, cu bucăți de suflet atârnând pe lângă mine, că nu le puteam lipi nicicum. Nu reușeam să le vindec. Dar știam că trebuie să merg mai departe. Și așa am ajuns în viață. Nu mă schimbasem însă îndeajuns de mult ca să mă pot întoarce la mine. Așa că am rătăcit ceva timp. Și atât de mult m-am îndepărtat de locul meu, că am intrat în depresie. Și după aia a urmat o tentativă de suicid. Nu cu tăiat de vene, că nu voiam să mă doară. Cu somnifere și alcool. Am scăpat ca prin miracol. Cred că viața m-a iubit mereu prea mult și nu mi-a dat drumul, chiar și atunci când i-am urlat în față să plece dracu` din mine.

M-a luat de mână și m-a ridicat. Și atunci, în duminica aia în care am deschis din nou ochii, am înțeles că numai eu mă pot salva. Că vreau asta. Și am început, cu pași mici și nesiguri, să merg înspre mine. A durat ceva timp. Dar intrasem în convalescență. Așa am adoptat-o pe Sofie, prima mea cățea. Ca să nu mă mai simt atât de singură. Să mă aștepte cineva acasă. Și au urmat seri de beție, în general vinerea. Sticle întregi de alcool vin, whiskey, bere. De aia aveam nevoie. Iar când trebuie să te vindeci, orice soluție e bună. Așa am învățat să nu mă mai judec. Nici măcar a doua zi, când mă trezeam mahmură. Și încet, încet, au fost seri de vineri în care am început să ies la plimbare, să îmi gătesc paste și să beau câte un pahar cu vin așa, ca să mă pot imagina pe malul Mării Mediterane. Pentru că ea are gust de vin de Sicilia, pentru mine.

11888002_523921197765959_3812319535014813982_n

Apoi am învățat să râd din nou. Cu poftă. Din tot sufletul. Nu o să uit niciodată seara în care m-am bucurat pentru prima oară de singurătatea mea. Era în iunie. Teii de la fereastra mea era înfloriți. Și îmi intra parfumul în casă, și în gură, și în piele. Ascultam romanțele lui Tudor Gheorghe. Mi-am făcut un ceai de ghimbir și am stins luminile în casă. Am aprins lumânări și m-am așezat în cur, pe balcon. M-am rezemat cu spatele de perete și am închis ochii. Și am simțit cum mă umpleam: cu parfum de tei, cu muzică, cu ceai, cu lumină. Și am simțit drag de mine și timpul meu. M-am simțit vie.

Atunci am învățat că îmi pot face singurătatea frumoasă. Că e grea și mă apasă, dar o pot îmblânzi și mi-o pot face prietenă. Iar a doua zi m-am trezit și era soare, și mult verde. Zi de sâmbătă văratecă, așa cum îmi place. Am dat drumul la muzică și mi-am privit casa. Stăteam în mijlocul patului, cu cafeaua într-o parte și scrumiera în cealaltă și mă uitam cu iubire în jur. Și am înțeles că am iubire. În mine.

Au mai urmat apoi zile grele și seri și mai grele. Dar știam că sunt momente. Că totul trece pe lumea asta. Le primeam așa cum îmi veneau și le lăsam să fie. Am înțeles că totul trece mai ușor prin mine, fără să lase răni prea adânci, dacă nu mă zbat și nu mă lupt. Tot așa am învățat că atunci când e cel mai greu, eu să îmi văd mai departe de treabă, ca și când ar fi ușor. Că rezolvarea apare. Mereu. Iar dacă nu sunt ocupată cu jelitul, disperarea, frica și panica, o văd mai ușor și mai repede.

Ei, dragă Daniel, ce zici? M-am schimbat ori ba? Ai dreptate, nu m-am schimbat. Doar că între timp am mai trăit un pic. S-a adunat ceva zgură pe care am curățat-o atât de bine încât tu, în seara asta, nu ai văzut nicio schimbare. Pentru că da, cum bine ai văzut tu în seara asta, oamenii nu se schimbă. Oamenii redevin, de fapt, ceea ce sunt. Drumul înainte, prin viață, e o întoarcere la origini. Și eu încă nu am ajuns acasă. Într-o zi…

Share This:

12 păreri despre “A trebuit să dansez cu dracii ca să mă întorc la mine

  1. Primele 5 simturi …

    Am citit si am admirat cum se pot impleti, prin cuvintele tale, unele lucruri netesute pana acum, caci ceea ce ai scris e atat de sincer, intunecat si fascinant Vizual precum un tablou de Hieronimus Bosch … poetic de limpede si cu un Gust adanc de dureros precum unele dintre poeziile lui Marin Sorescu … are in miez o armonie de senzatii ale degetelor ce Ating rapid si precis corzile unei chitare pe care se canta un sfasietor flamenco … e plin de un curaj ferm si de o liniste a Sunetelor pline de viata, de echilibru si speranta ca primele doua anotimpuri ale lui Vivaldi si, in final, aduce si un fin Parfum a ceea ce credem noi ca au fost toate acele zile ale Renasterii italiene …

    Bine ai revenit, Ioana … iti doresc o dulce reintoarcere in ceea ce esti si o lunga sedere in tine insati.

      1. Ne bucuram ca te avem si ca te putem citi, unii intentionat, unii poate doar din intamplare, oriunde si oricand. Binecuvantat fie talentul omului de a potrivi cuvintele in asa fel incat ca sa ne reaminteasca faptul ca avem cel putin cinci simturi …

  2. Ioana cu „a” final de la „ala”, ca n-am diacritice, tare imi esti draga cu scrisul tau cu tot. Dai dependenta fata (cu „a” de la „ala”)! 😀 ))

  3. Parca ma vad pe mine acum ceva timp.Si ce bine si frumos este cand te regasesti sau poate chiar te gasesti.pt ca iti dai seama ca nu fusese-i niciodata tu ,pana atunci.Cand incepi sa te bucuri din nou….sa vezi din nou ce anotimp este….ca este soare sau nori….absolut totul este fascinant.dar ai platit un pret pt asta!

  4. Intoarcerile astea sunt doar la Dumnezeu… altfel nu stiu ce sa zic. Sunt convins ca Dumnezeu s-a milostivit, fiindca daca femeia care a scris articolul crede ca aceasta minune a avut loc prin puterile prprii se afla intr-o grava inselare. Am spus-o fiindca in articol nu se specifica nimic. Si daca nu se va duce la biserica… va cadea si mai rau. Vorba aia: gonim unul si necuratul se intoarce cu mai multi… Ce sa zic! Ma bucur pentru aceasta femeie, dar m-as bucura si mai mult sa se intoarca de tot la viata! Vorbeste unul care este mult mai pacatos! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>