Ce-mi place cu E.

elena

Nu îmi plac femeile care se mâțâie. Care vorbesc cu diminutive. Care se miorlăie și prostesc. Care vorbesc așa cum nici copiii mici nu ar trebui să o facă. Mă enervează la culme. Îmi plac femeile cu voci puternice, hotărâte, care nu ezită în nicio consoană ori vocală. Care știu să pună punct atunci când […]

Read More

Te iubesc încă o moarte

moarte

Vomit moartea. Ca în noaptea aia. Cât îmi e de dor să mă suni după ce am vomitat o cutie cu Xanax. Nici pastilele nu mai sunt ce au fost. Ne mint din toate direcțiile. Ne vând iluzii. Toți suntem niște drogați sub efectul Placebo. Poate are dreptate mama: corpul meu nu suportă prea bine […]

Read More

Orbi(tă)

orbita

Azi îmi amintesc de toți morții. Așa au ales ei. Să vină toți, azi, în vizită. Vara în Vamă, neiubirea ta, Tata Min, Arkan, Buni, bunicul, Petrică. Toți s-au îmbulzit. Și râd. Sunt bucuroși să mă vadă. Mă târăsc până la ușă, le deschid și îi las să își facă de cap. Nu mă pot […]

Read More

Morții mamii mele!

blestem

N-am învățat nimic. Absolut nimic, din toate cărțile ălea pe care le-am citit. Cine pula mea sunt eu să îți dau sfaturi? Uită-te la mine. Patetică. În mijlocul patului, mâncând Eurocrem, pentru că nu aveau Nutella la magazinul din colț. În mod normal nu aș fi dat toți banii ăia pe un borcan mic de […]

Read More

Persona. 35

poza-2

35 de poze. 35 de oameni. Măști. Necunoscuți. Noi, toți. 35 de ani. Atât avea Lucian când i-a murit mama. Eu l-am cunoscut după. Puțin după. Muncea la proiect. Asta îi mai rămăsese. Trebuie să se agațe de ceva ca să poată ieși la suprafață. Pentru că a fost atât de urât, încât habar nu […]

Read More

Ușor. Măcar puțin

usor

Îmi pare rău. Îmi pare așa de rău că mi-am luat botinele ăstea al căror toc de aude pe asfalt: toc, toc, toc. Dar nu mai pot face nimic. Pentru că, dacă m-aș descălța, ar fi și mai multă gălăgie. M-ar privi și mai mulți. În ce hal au ajuns. Îi surprinde simplitatea și naturalețea. Aș […]

Read More